Textele selectate de Incipient vor fi publicate pe LiterNet în săptămânile ce urmează, în această rubrică.
Publicarea textelor pe LiterNet are ca unic scop lecturarea lor. Liternet și Asociația Incipient nu își asumă drepturi suplimentare asupra textelor în afara celor presupuse de această publicare. Pentru folosirea textelor sub orice altă formă, este obligatorie contactarea autorilor.
*
Mă numesc Sara Maria Ghimpu, am 17 ani și sunt în clasa a 12-a. Am scris acest text pentru fiecare adolescentă care încă învață dinamica relației cu părinții, în special tații:) Îmi iubesc părinții și le mulțumesc pentru tot ce mă învață și pentru toată susținerea pe care mi-o oferă.
Dincolo de vorbe
de Sara Maria Ghimpu
de Sara Maria Ghimpu
(TATĂL vorbește la telefon și termină convorbirea fix când intră FIICA în mașină)
FIICA: Cu cine vorbeai?
TATĂL: Cu nimeni. Mergem?
FIICA: Da, hai ca întârzii.
(pauză)
TATĂL: Și? Ai emoții?
FIICA: Meh. Nu prea. Știu că nu va fi așa wow oricum.
TATĂL: De ce spui asta?
FIICA: Păi ți-am zis că ne ducem la film și na. Ce poate să fie așa special?
TATĂL: Dar ție îți place de el?
FIICA: Da? Nu? Nu știu. Și oricum ție nu ți-aș zice așa ușor asta.
TATĂL: De ce? Adică, ai putut să-mi zici că ieși cu un băiat, dar nu-mi poți spune ce simți pentru el?
FIICA: Doar te-am rugat să mă duci la mall. Acum că știi cum să mă manipulezi și știi că nu pot să mint... e altceva.
TATĂL: Manipulez? De ce folosești cuvinte așa mari și grele?
FIICA: Păi da. A "manipula" nu înseamnă a te folosi de vorbe ca să afli informații despre alții doar pentru propria dorință?
TATĂL: Ba da. Cu scopuri negative, iar eu nu cred că te întrebam cu scop malefic (râde).
FIICA: Bine că râzi.
TATĂL: Ești cumva în perioada aia a lunii?
FIICA: Iar tu ești cumva extrem de amuzant?
TATĂL (pe un ton brusc serios): Bine gata nu mai vorbesc nimic cu tine.
FIICA (își dă ochii peste cap): Aoleu, am glumit și eu cum ai făcut și tu.
(TATĂL nu zice nimic. Își ia o pauză)
TATĂL: Simt că de la o vreme nu mai putem comunica.
(FIICA își ia și ea o mică pauză, se uită la telefonul tatălui și vede waze-ul)
FIICA: Mamă cât facem pe drum...
(TATĂL nu zice nimic)
FIICA:. Uite, hai să schimbăm subiectul că n-am chef să intru într-o stare depresivă înainte să mă văd cu băiatul ăla. A și vorbind de băiat, că tot vrei să afli despre el așa multe, vrea să investească în crypto. Și am căutat aseară pe google și nu acceptam să mă culc până nu aflam cât mai multe despre investiții. Am căutat top cele mai bune aplicații de investiție și mi-am instalat Etoro.
TATĂL: Îți plac băieții cu bani deci. Vezi că nu știi în ce te bagi.
FIICA: Nu mă interesează banii lui. Dar fii atent. Ideea e că am stabilit deja un plan super bun pe care vreau să i-l prezint și lui, dar ți-l zic și ție acum dinainte că totuși, trebuie să mă ajuți. În primul rând, am nevoie de 100 de euro. De la tine.
TATĂL: Poftim?
FIICA: Da. Deci, tu îmi dai 100 de euro, nu lei, euro, fiindcă investesc în platforma Disney.
TATĂL: Înainte de toate. Tu știi să citești ce e acolo pe Etoro?
FIICA: Nici n-am nevoie să știu. Îți garantez eu că e totul de intuiție și încredere, iar eu zic că am o intuiție super dezvoltată. Mi se pare că -
TATĂL: Investitul nu merge pe intuiție. Vezi că te bagi în prostii.
FIICA: Nu, nu, stai. Dacă investesc de acum în Disney, la ăștia e clar că nu pică în jos că totuși copii se nasc zilnic, adică platforma asta e pe creștere continuă, și deci zic că până la anul mă fac cu vreo... 5.000 de euro?
(TATĂL dă să zică ceva)
FIICA: Si e perfect pentru mine să fac 5.000 de euro că după îi mai bag în investiție și ajung în doi ani la 50 de mii de euro. Și uite tot așa -
TATĂL: Lasă băieții să fie băieți. Dacă băiatul vrea acum să se arunce cu parașuta, ce faci? Te arunci și tu cu el?
FIICA: Aoleu, dar cine a zis că îl copiez? Doar m-a inspirat și mi s-a părut tare. Și ce? Fetele nu pot investi sau cum? Ți-e frică că pot să ajung mai bogată decât tine?
TATĂL: Stai tu calmă. De ce vrei să investești? Ca să ai bani?
FIICA: Da.
TATĂL: Nu ai bani?
FIICA: Crezi că bursa îmi e de ajuns? Doar vreau să am eu, pe viitor. Fără ajutorul tău. Și plus că vreau să mă mut singură.
TATĂL: De ce? Știi că nu te dă nimeni afară din casă. Hai poate după facultate, dar până atunci...
FIICA: Glumești tu glumești, dar este o dorință de-a mea.
TATĂL: Să scapi de noi? Serios?
FIICA: Doamne, dar de ce ți-o iei așa personal? Doar vreau să fiu independentă, atâta tot.
TATĂL: Investițiile sunt foarte improbabile și poți rămâne fără banii pe care îi dai acum. Lumea se schimbă. Și banii, și joburile, și tot. Înțeleg că vrei să ai și o a doua variantă de a face bani, dar mai bine mergi pe ceea ce îți place să faci decât pe prostii de genul ăsta.
FIICA: Tu ai mers pe ceea ce ți-a plăcut să faci?
TATĂL: Da. Și poate mi-a fost mai greu, dar sunt exact unde trebuie să fiu, cu cine trebuie să fiu și sunt bine. Suntem bine.
FIICA: Păi bravo, dar nu ți-a fost încă de la început bine.
TATĂL: Cum adică? Înțeleg că am trecut prin mai multe cu mama ta cât erai mică, dar nu îți e bine cu noi? Ce ți-am făcut?
FIICA: Auzi dar... în cazul mamei? Nu crezi că îi e bine acum?
TATĂL: A, deci asta e chestia. Ți-a băgat ceva prostii mama ta în cap?
FIICA: Ce vrei să insinuezi cu asta? Nu, doar vreau să am bani.
TATĂL: Nu înțeleg de ce mă ataci. Foarte bine că vrei bani, dar tu crezi că mamei tale îi este atât de bine acum? Uite, vorbeam de comunicare. Lasă asta cu banii, o putem vorbi mai încolo după ce ți se duce căutarea asta prostească a ta.
FIICA: Cum poți să spui asta? Te superi că încerc să mă descopăr și după tot tu zici că e o prostie? În loc să te bucuri pentru mine că încerc să aflu ce vreau de la viață, tu te superi.
TATĂL: Pe mine nu mă supără că încerci să te descoperi, cum ai zis tu că o faci, ci doar că nu te informezi până la capăt cu anumite chestii și tragi concluzii așa rapide. Și nici nu mă încântă să văd că te iei după alții în loc să-ți vezi de treaba ta. Aici încercam să ajung legat de mama ta. Este mai trist să mergi doar pe siguranță. În viață trebuie și să riști. Dar de la un timp numai asta crezi că fac. Crezi că doar mă iau de tine și atât. Nu înțeleg ce e cu tine de ești așa rea. Pare că greșesc tot ce zic. Nici glume nu mai pot face cu tine.
FIICA: Dar de ce e de la mine? De ce nu e și de la tine? Poate și tu greșești că nu empatizezi deloc cu mine.
TATĂL: Deci vrei în loc să fiu verde în față cu tine, să accept orice zici și faci? Daca tu vii acum însărcinată la mine la ușă cu băiatul ăsta de mână, vrei să te accept și atât?
FIICA: Doamne ferește! Am ajuns să vorbim deja de cum fac copil cu băiatul ăsta. Mă bucur că ești verde în față, dar contează și cum o spui. Ți-am zis că urma să caut despre crypto, adică să mă interesez.
TATĂL: Du-te! Interesează-te! Foarte bine! Dar doar nu mă mai certa că încerc să îți fiu părinte. Uite, dacă vrei să rămân verde în față, atunci îți zic să ai grijă ce îmi mai spui și cum o faci că să vezi tu ce întâlniri o să ai doar cu camera ta și școala.
FIICA: Verde în față ai fost și cu mami care a mers cu un plan ca al meu și n-ai lăsat-o să-l facă.
TATĂL: Despre ce vorbești?
FIICA: Mi-a spus bunica acum câteva zile că n-ai lăsat-o pe mama să meargă pe farmacie și să continue și cu coregrafia că era singurul lucru care îi va face bine. Voiai să o lași fără bani. Și da, poate nu are un salariu minunat și da, poate locuiește cu cea mai bună prietenă a ei, dar -
TATĂL: Poftim? Eu nu am lăsat-o? Vrei să-ți zic cum a decurs de fapt?
FIICA: Da, te rog.
TATĂL: Tu știi de ce a devenit ea farmacistă?
(FIICA nu zice nimic)
TATĂL: Ea a făcut facultatea de coregrafie. Noi acolo ne-am întâlnit. Eu la regie, ea la coregrafie. Bunica ta nu a lăsat-o să termine facultatea și a pus-o să se ducă pe farmacie ca să scape de mine. Pentru mama ta, au contat mai mult banii și fericirea mamei ei decât a contat relația noastră. De asta ne-am despărțit.
FIICA: Deci vii să-mi spui după atâta vreme că e farmacistă din cauza bunicii?
TATĂL: Da.
FIICA: Nu știu dacă să te cred.
TATĂL: De ce te-aș minți? (pauză) Zi!
FIICA: Nu mai am chef să zic nimic.
TATĂL: Normal. Taci atunci. Vezi că și mama ta făcea la fel. Vorbea fără să gândească.
FIICA: Ce ai cu mama? Nu înțeleg.
TATĂL: Mă copile. Eu nu m-am luat nici de tine și nici de mama ta.
FIICA: Nuuu doar mi-ai prezentat-o în caz că am uitat cum este.
TATĂL: Ia vezi tonul! Dacă nu o iubeam, nu îmi mai pasă de nicio decizie pe care o lua. Putea să facă bani cum voia ea, putea să fie și farmacistă și dansatoare. Dar mi-a păsat. La fel cum îmi pasă și de tine și alegerile tale. Ai grijă cu tonul și vorbele pe care le arunci la oamenii care țin cel mai mult la tine și care nu îți vor decât binele.
FIICA: Mda, ok.
TATĂL: Acum ce am mai zis greșit? (mică pauză, oftat) Mi-e dor de tine când erai mică și te jucai și te simțeai bine și erai bucuroasă și puteam să vorbesc cu tine orice. Când ne prosteam și nu mă tot judecai și nu căutai numai nod în papură. Poate o fi vârsta că am tot auzit și de la alți tați de adolescente că asta e cea mai dificilă vârstă.
FIICA: Eu nu sunt ca celelalte fete, ok? Nu vezi că încerc să mă dezvolt? Să investesc? Am crescut. Și? Văd și eu lucrurile altfel.
TATĂL: Și de ce nu vii să vorbești cu mine lucrurile astea?
FIICA: Pai uite că îți zic și tu în loc să mă ajuți, le transformi în lecții de viață.
TATĂL: Și vrei să-ți dau 100 de euro și atât.
FATA: Da.
TATĂL: Pot să-ți cer voie să fac și alte lucruri pentru tine în afară de asta? Că pare că asta trebuie să fac cu tine. Să cer voie. S-au inversat rolurile sau cum?
FATA: Da, bine. Fă-o pe victima acum.
TATĂL: Măi dar tu chiar nu vezi ce fac acum pentru tine? Că îți sunt uber? Doar asta îți mai sunt, că tată văd că nu mai pot.
FIICA: Nu e vorba că nu mai poți, dar... oricum orice îți zic, e greșit și mă corectezi și parcă nu pot să-ți zic nimic că nimic din ce zic nu e corect. Trebuie tu repede să mă corectezi.
TATĂL: Corect sau nu, normal că încerc să te învăț și să te ajut.
FIICA: Mă ajuți prost.
TATĂL: Vrei să nu mai vorbim nimic niciodată? Chiar vrei să fiu un tată din ăla de te lasă să faci ce vrei când vrei? Mă trezesc că îți faci tatuaje pe mâini, piercing în buric și ajungi cu silicoane.
FIICA: Super. SUPER! Nu știu ce tot bârfești cu alți tați pe Facebook, dar nicio fată care are vreun părinte lipsă nu își face imediat toate astea. Înțeleg că vrei să stai cu mine, fiindcă și eu vreau, dar ceva s-a schimbat. Între noi doi.
TATĂL: Și vrei să rezolvăm sau îți place doar să mă cerți și atât?
FIICA: Normal. Tot doar vina mea e.
TATĂL: Știi ceva? Du-te și fă ce vrei. Dacă nu îți e bine la mine, du-te înapoi la mama ta. Avem și noi 3 zile pe săptămână, dar văd că nici pe astea nu le mai vrei. Să te ducă ea la întâlniri, să te învețe ea chestiile astea. Să te crească ea. Că tot zici că îți e mai ușor să vorbești cu ea.
FIICA: Ok.
(mică pauză)
TATĂL: Nu înțeleg ce e cu tine, sau ce ți-am făcut. Mama ta te-a vrut atât de tare lângă ea că ajungeați să vă certați și la mine veneai și cu mine vorbeai lucrurile alea. Și acum că suntem împreună, chiar și așa, 3 zile, vrei să pleci. Și vrei să pleci de tot, nu doar de lângă mine, ci de lângă amândoi. Scuze că ți-o dau exemplu pe mama ta, dar ai ajuns să faci la fel și tu. Alungi ceea ce dorești cel mai tare. Dar gata. Nu îți mai dau sfaturi de viață că oricum de fapt te jignesc. Poate te învață băiatul ăsta ceva mai interesant decât mine.
(Ajunge în fața mall-ului. FIICA se dă jos din mașină și îl vede pe băiat)
FIICA: În sfârșit. Am trăit cel mai groaznic drum.
(BĂIATUL nu zice nimic)
FIICA: Ce ai?
BĂIATUL: Nimic.
FATA: Nu mă enerva și tu.
(BĂIATUL parcă își caută cuvintele)
FATA: Plec dacă nu zici nimic.
BĂIATUL: Uite... eu, n-ar trebui să zic asta, dar...
FIICA: Dar ce?
BĂIATUL: Eu am iubită.
FIICA: Poftim? Și de ce mai ieși cu mine?
BĂIATUL: Ideea e că...
FIICA: Zi mai repede că mă enervez.
BĂIATUL: Bunica ta se cunoaște cu bunicul meu.
FIICA: Ok și?
BĂIATUL: Și mi-a spus să ies cu tine să te țin cât mai departe de tatăl tău.
FIICA: Glumești.
BĂIATUL: Nu... ideea e că mi-a părut atât de rău de tatăl tău că l-am sunat mai devreme și l-am rugat să te aducă pentru o ultimă oară. Mi-am cerut scuze personal.
(FIICA e în șoc)
FIICA: Cum de naiba ai acceptat să-ți bați joc de mine? Așa ușor?
BĂIATUL: Hei, hei. N-a fost ușor. Ar fi trebuit să trec prin termeni grei cu bunică-miu. Mă fac cu BMW seria 5. Și mai bag și ceva mii în crypto. Sper că nu te-ai îndrăgostit deja de mine.
FIICA: Nu prostule. Te poți duce la mașina ta și la banii tăi falși
BĂIATUL: Nu sunt falși.
FIICA: Sper ca mașina asta să-ți înlocuiască iubita. A dar chiar. Iubita ta știe ce ai făcut?
BĂIATUL: Mmm poate că nu...
FIICA (vizibil nervoasă): Sper să ajungi să îți înșeli iubita cu mașina, iar bunica mea să fie cea mai fericită cu bunicul tău. Doar cu el și atât. Departe de noi. Și să ne lase în pace. Plec, mă piș pe tine. Trebuie să rezolv o relație mai importantă decât relația ta cu BMW-ul.
SFÂRȘIT