| Zilele trecute am avut un schimb de replici mai acide cu un băieţaş (de cartier), care-şi închipuia că, dacă lucrează în "industria modei", are şi Stil... Individul arăta cum arată casele astea noi ale noilor îmbogăţiţi: ca scos din cutie, impersonal şi dînd senzaţia că "nu e nimeni acasă". Era, fireşte, foarte mîndru de ţoalele de pe el! Cînd mi-am exprimat scepticismul că toate acestea configurează un stil personal, a-nceput să-mi enumere - papagaliceşte, de parc-ar fi recitat lista de cumpărături - mărcile: pantaloni Prada, rucsac O'Neill, ceas Gucci şi tricou Sixty (pentru necunoscători, divizia masculină Miss Sixty)... OK, i-am răspuns, înţeleg că eşti o victimă a modei şi că vrei să-ţi etalezi "status"-ul; dar unde ţi-e stilul?! |
Evident,
n-a înţeles. Dacă se mai "configurează" în ceva, se pare că Stilul devine tot mai mult o pagubă colaterală a Modei. Oamenii cred că,
dacă-şi iau haine de la firma X sau Y şi le pun pe ei cu
logo-urile la vedere, sînt "marfă"! Nu ştiu de
unde-şi iau ideile astea; în orice caz, ştiu că nu din
Elle. Mă uit cu delectare la editorialele de modă din revistă: sînt făcute cu
bun-gust şi profesionalism. Dar eu, unul, nu prea văd mulţi oameni îmbrăcaţi cu gust... În cel mai bun caz, se reţine că "a fi la modă" e un fel de copy & paste după revistele de modă - cînd, de fapt, ceea ce se oferă este mai curînd o sugestie, un stimul, un fel de "în genul": pînă la urmă, treaba o faci tot tu, cel care ştie (sau nu) ce i se potriveşte, ce merge şi ce nu. Or, asta ţine de stil.
Iar stilul ţine şi de situare. Nu e vorba numai de haine, ci şi de atitudine, de habitat, de valorile în care crezi - pe scurt, de tot. Nu poţi fi "
dandy" locuind în Militari! Recent, mergînd la New York, am fost uluit să aflu - din revista
Vanity Fair - că încă mai trăieşte Brooke Astor, o
socialite şi multimiliardară care a donat, pentru opere de caritate, 200 de milioane de dolari!!! Această doamnă (descendentă a unei familii care are, în "Marele Măr", o piaţă
ce-i poartă numele şi care este un simbol a tot
ce-nseamnă bun-gust şi bune maniere) are, acum, 104 ani (probabil că, la fel ca şi suma donată, vîrsta aceasta trebuie repetată:
o-sută-patru, două-sute-de-milioane)! Cum articolul din
VF amintea unde locuieşte doamna Astor (771 Park Avenue), am fost curios să văd cum arată imobilul respectiv. Este un bloc vechi, care nu iese în evidenţă prin nimic, cum sînt zeci de
zgîrie-nori la NY; dar este în Upper East Side (adică în zona bogată), pe Park Ave (un fel de Champs Elysées al Manhattanului) şi, dacă te uiţi mai atent la detalii, blocul este o bijuterie de arhitectură. Dar nu e nevoie să trăieşti (de 104 ani!) la NY ca să ai Stil... Un amic
de-al meu (căsătorit cu o baroneasă) este ceea ce se cheamă rentier. Are mai multe proprietăţi, călătoreşte mult şi dă petreceri minunate.
Dar:
se-mbracă de la
"second-hand"! Pare excentric, dar de fapt are Stil. "Morala" nu mai trebuie subliniată.
