A fost dragoste la prima vedere. Era în vacanță. A trecut grăbită pe lângă el. Minionă, cochetă, i-a furat inima. Nu s-a așteptat să o revadă, la nici o lună, acasă în Sibiu. După momentul de uluială, pe față i s-a instalat un zâmbet uriaș. Știa că a treia oară va fi cu noroc. S-a interesat de ea pe la prieteni, a gugălit intens o săptămână. Cu lecțiile făcute, eliberat de temeri, și-a făcut curaj. A găsit-o. A luat-o. De atunci sunt nedespărțiți. Le șade bine-mpreună. O chemă Mini. Mini Cooper.
Lucian Domșa
Iuby, vreau un Mini, s-a pisicit Corcodușa la Părintele Agheasmie, trăgându-și hainele pe ea. Uite, unul roz, ca-n poză. Preotul a privit ecranul telefonului și a pufnit în râs. S-a ridicat din pat și s-a apropiat de frigider. L-a deschis și a luat o bere. A desfăcut-o și a băut-o fără să ia sticla de la gură. După ce a râgâit satisfăcut, a-ntrebat-o: Da' unde ai auzit tu de mașina asta? Ea a zâmbit. De la sor-mea dân Italea, că și ea are unu'. Am întrebat-o: de unde-l ai, fă? De la fraieru' ăla de popă catolic.
Costică Tihan
Pe terasa de lângă piscină aveau niște clătite cu afine și vanilie de casă, o nebunie, nu alta. Înainte ca MasterChef să gliseze cu spatula marginile omletei spre centru, a întrebat-o pe "prințesa" din spatele meu ce ar dori. O mini-omletă doar cu brânză și roșii, a răspuns fetița, cu o atitudine de premianta clasei. M-am întors către ea și am întrebat-o daca este chiar o prințesă. Ea m-a privit preț de o milionime de secundă, a început să clipească repede din ochi și a lăsat capul în jos, pufnind în râs.
