Căruțele cu coviltir erau așezate la umbra unui pâlc de arbori, iar caii pășteau pe întreaga-ntindere a câmpiei. Puradeii zburdau în pielea goală pe lângă pirandele bătrâne care pregăteau ceaunurile pentru masa de prânz. Soarele ardea nemilos încă de la primele ore ale dimineții. Cei mai tineri colindau ulițele satului în căutare de obiecte vechi, nefolosite și haine rele. Mulți săteni i-au alungat de la porți, zicându-le că n-au nimic de dat, că folosesc țoalele până se rup de tot și nu mai pot fi cârpite.
Vero Anttheia Teodoru
Diana Nemorensis a primit invitație de la IonȚ să vină la o partidă de vânătoare. De ce nu? S-a îmbrăcat modern în pantaloni de piele și sacou alb peste sutien. A luat arcul și tolba cu săgeți apoi s-a teleportat la Balc. O apariție fenomenală. Toți au rămas cu gurile căscate. Surpriza gazdei i-a lăsat fără suflare. Nici nu știau să se poarte cu așa făptură. Unul mai îndrăzneț a tras cu ochiul când se schimba în costumul de camuflaj. A fost transformat pe loc într-un mistreț. Imediat au pornit goana.
Florina Hegedüs
Gropile mă fac să știu pe unde suntem chiar și cu ochii închiși, ca mereu. Rulăm. Șoferul înfulecă un sendvici cu roșii și parizer, ca mereu, eu fără chef mă uit în oglinda retrovizoare, la băcănii, fete tinere cu mini, mătuși cu broboade, veste împletite, bărbați cu bască pe biciclete, căruțe, vaci pe mijlocul drumului, ca mereu. Oameni nervoși cu bagaje lângă un autobuz care a luat foc. Rulăm, la radio bâzâie Funky Town și suntem așteptați cu artificii dar nu ca-n Vietnam, nu, aici, mai aproape de noi. Ca mereu.
