Deschide, a răcnit ofițerul de serviciu către gardian, arătându-i grilajul. În spatele lui, pe podeaua rece și umedă, trupul gol al bărbatului se scutura, cuprins de spasme. Ia uite, banditul tremură, a rânjit ofițerul, atingându-l cu vârful cizmei. Drepți, i-a strigat. Cel de jos a-ncercat să se ridice, însă s-a prăbușit icnind. Grijania mă-tii, a urlat gradatul lovindu-l cu bastonul. Sus, mă, n-auzi? A reușit să o facă, sprijinindu-se de perete. L-a privit pe ofițer în ochi. Iartă-l, Doamne, că nu știe ce face.
Bogdan Sebastian Burjan
Mergând pe drumul vieții sale, în față îi apare un grilaj. Și un om cu barbă lângă. Privește înapoi și vede casa părintească. Unde a locuit până acum. Îi vede pe toți oamenii cu care s-a întâlnit, cu care a vorbit, sau pe lângă care a trecut. Vede toate joburile pe care le-a avut și le-a pierdut. La fel și oamenii. Și câțiva ani la pușcărie pentru furturi mărunte. Era și roșcata aia mică, cu codițe și păr roșcat. Ce e în spatele grilajului? Tot drumul tău, îi spuse bărbosul. Dacă îi răspundeai atunci la telefon.
Paul Dârvariu
Mor aici, în cârciumă, și nu-mi aduc aminte cum le zice la chiloțeii ăia făcuți din fâșii de piele de vițel, cusute sub formă de grilaj. Ăia, frate, de au două găuri în partea de jos și un lacăt în față. Da, bre, cum zici mata: cavalerii ăia crucificați, își îmbrăcau nevestele cu pantalonașii ăștia, când plecau la război, încuiau lacătul și-și atârnau cheia de gât. Cum? Centură de castitate? Mersi, nene, că m-ai scos din lapsus. Văd că le ai cu vocabularu'. Explică-mi și mie: ce-i aia castitate?
