Tata își trăia zilele cu o indiferență blajină: mânca, dormea și mergea la lucru. Doar sâmbăta după-amiaza își lepăda liniștea, odată cu hainele de lucru, băga repede ceva în gură și își făcea bocceaua: dădea fuga la Violeta, spre necazul mamei, lăsând în urmă un parfum de toluen. Tata, aproape fericit, sufla în jiglere, schimba bucșe și ștergea delcoul Violetei, pe preșul adus dinadins. La sfârșitul zilei, rămânea pe preș un grilaj care nu-și mai găsea locul: trebuia să-i pun și radiatorul, zicea tata îngrijorat.
Sanda Burță
Nu i-a spus ei Iorgu? Ilinco, eu bag de seamă că oricărei femei i se urăște cu binele o dată la câțiva ani, așa i-a zis, ea a râs și a dat din cap. Așa-i, avea de toate, n-ar bate-o Dumnezeu dac-ar cârti? Azi iar s-a nimerit să fie o dată la câțiva ani. Era cu copila-n grădină, îi făcuse Iorgu lu' a mică plasă de fluturi și deodat-a cuprins-o așa o turburare. S-a dus în căsuța grădinarului și a căutat ceva. Poarta s-a deschis cu schelălăit prelung și lanțul greu i-a căzut pe picior. N-a durut-o.
Silvia Ștefan
Îmi place jocul ăla în care susțin privirea străinilor, stând la rând, la pașapoarte. În pauza de masă, ies din cabinet și merg alături. Mă așez acolo și aștept. Mereu apare câte-un tip interesant. Așa l-am convins pe R., știam că pleacă departe. Șșș, ia loc pe scaun. L-am adus în birou, am închis ușa. Mai e fix un sfert de oră până la următorul pacient. M-am dezbrăcat, sub privirea curioasă, și am scos un ruj roșu. Am trasat pe abdomen un diez. Vezi asta? E o graniță. Tu spre ce emisferă zbori?
