Un palat din piatră. Un prinț bătrân, decrepit, putred de bogat. Părinții m-au vândut pentru pace între regate. Ca să nu ne mai sară vampirienii la jugulară. Am plâns tot drumul. Trebuia să mă căsătoresc cu cineva de vârsta bunicului meu. Surpriză. Nu era bătrân, nici decrepit, ci un bărbat în floarea vârstei, cu ochi negri și privire rece. Ciudat, mă așteptam să roiască domnițele în jurul lui. O lună mai târziu, am aflat că se iubea cu băiatul de la grajduri. Blond, anemic, grupa A, RH negativ.
Vlad Mușat
Încă un an și apoi poate să intre aici. Când va vedea minunățiile astea din paginile Playboy, va renunța la concursurile de șah. Poate va pierde câteva nopți bând bere cu mine, în timp ce ne jucăm FIFA. Maică-sa încă mă urăște. S-a recăsătorit cu un violonist cu părul răvășit. La ce ne folosesc artiștii? Eu barem mă pricep să repar lucruri. Am făcut și armata, spre deosebire de el. Eu pot să-mi apăr familia. El zdrăngăne. Dacă băiatul meu o să pună mâna pe vreun instrument, îi rup degetele. A, Dana, primul număr.
Daniel Onofrei
Ani de zile m-am luptat cu frica de a ști lucruri despre mine. Undeva, în sufletul meu, era un grilaj electrificat ce mă ținea prizonier al propriei minți. Am citit cărți de dezvoltare personală. Rafturi întregi. Am fost la seminarii, la psiholog, astrolog, numerolog, fără niciun rezultat. Abia când am ajuns la proctolog am înțeles de ce aveam nevoie. Și că era un grilaj de rușine. Iar înțelegerea m-a eliberat. Și mi-a dat voie să iubesc. Grilajul de frică l-am găsit mult mai târziu, la oncolog.
