Totuși sunt ca voi iar când este Untold îmi aduc aminte acel august când am ajuns la miliție cu prietenul meu, c-aveam pe haine pasărea cu aripi deschise. Nu era voie, căci fugise. Ne-au tăiat gecile, lui și tricoul că avea scris Lennon. L-au bătut în celulă toată noaptea, să zică cine ne-a desenat hainele. El gemea și-l auzeam cum cântă Let it be. În zori era tăcere, m-au lăsat să plec însă am luat și cântecul lui cu mine. Voi sunteți liberi să vă purtați aripile de dragoni cum vreți. Vremuri.
Roxana Catana Tarhon
Anii '90; eu - virgin cu speranțe. Ai mei pleacă în delegație - i-am zis - vii la mine să vedem un film? Iar ea a acceptat. Așa că am închiriat un film romantic, am cumpărat un vin rubiniu și, la sfatul lui Costel Cuceritoru', niște lumânări parfumate. Și vine ea și ne sorbim din ochi, dar, pentru a păstra aparenta inocență a întâlnirii, pornim videoul. Doar că imaginile erau din filmul care trebuia, iar sunetul din Teroare în Vietnam. 2 filme la preț de unu', mișto - a spus ea. Și-așa, am mai rămas puțin virgin.
Florentina Ghițescu
Spuneți-le să se oprească, vreau să se oprească, urletele astea veneau de la rezerva pentru agitați. Era în tură de noapte. Lucra demult la spitalul ăsta, văzuse și auzise multe, dar cazul tinerei a zdruncinat-o. Se gândea chiar să își dea demisia dar avea un copil de crescut singură. Soțul plecase după alta. Fusese găsită într-o pădure, fără haine, mai mult moartă. După ce a stat la reanimare, sedată, au transferat-o pe secția lor. De atunci urletele fetei completează filmul de groază care a devenit viața ei.
