Când marinarii pleacă, în pas șovăielnic, spre bărcile lor, eu rămân pe țărm, cu gândurile mele. Dimineața aceasta am mai văzut-o. Eram într-un Paris fermecat. Noaptea, tu erai modelul meu, iar ziua al pictorilor visători. Trăiam din dragostea noastră și era bine. Ieri încă mai aveam douăzeci de ani. Boema se numește ce am trăit atunci. Am scris și am cântat. Am povestit lumii melancolia mea. Visam să ajung la capătul lumii, în Țara minunilor. Totul este mai ușor de trăit sub mângâierea soarelui.
Ramona Ungureanu
Îmi murise cânele, fratele meu, cum ar veni, mi se părea legitim să beau să uit drecu' c-am rămas singur ca o piatră după potop. Când beau pălincă, mă plimb cu Nichita, că-i zdravăn și ține cerul să nu cadă pe noi. Mai toarnă în câte-o stea concavă și bem cu sorbituri, mai mare rușinea, ne ținem de lună și ne clătinăm ca doi câni costelivi suflați de vânt, toarnă o țâră în gaura asta neagră, bă Nichita și să ne aruncăm fèieș aci. Las că trece, tăț' ne ducem. De undeva se înfiripă încetuc un deep purple.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Intru repede, ca un hoț. Mă grăbesc. Dau drumul la apă, iau șampon în căușul palmei, îl pun în păr. Aud doar cântecul picăturilor care-mi îmbrățișează trupul. Apoi scâncetul. Ciulesc urechea. Scâncetul e acum plâns neconsolat. Las totul baltă, ies din duș, dau buzna-n camera copilului, m-aplec să-l iau în brațe. În pătuț nu-i nimeni. Unde ești, îngerașule. Într-o străfulgerare, revăd literele acelea. SIDS. Deasupra pătuțului, caruselul se-nvârte fără oprire. Brille brille petite étoile dans la nuit qui se dévoile.
