Uite, o știre interesantă. Un sunet nou vine dinspre adâncul Universului. Cum vine asta, tată, îl întrebă copila. Am crezut că sunetul nu circulă prin vid. Tatăl o privi cu tandrețe, îi mângâie părul, apoi o rugă să meargă să se joace. Copila luă o lupă și ieși să caute fluturi. Bărbatul își sună soția. Pe unde ești? Pe drum, mă opresc să fac cumpărături. Ce vă doriți la cină? N-a apucat să-i răspundă. A căzut la pământ. Amețit. Toată ziua se gândise cum Calea Lactee s-ar putea ciocni mai devreme cu Andromeda.
Diana Stanciu
Gloanțele mușcau de trei zile din oameni și clădiri. Gerul păstra intacte petele de sânge de pe asfalt. Un bebeluș murise peste noapte de la un glonț ricoșat. Ea fuge cu ceilalți. Ajung la prima baricadă, unde i se dă un steag. Îmbracă ca pe o pelerină pânza decupată în centru. Albastru în față, galben pe umeri, roșu în spate. Înveșmântată în steag ar fi un titlu bun de lectură obligatorie la școală. Sau de cântec. Fredonează încet. În Germania de Vest, Klaus Meine scrie primele note din Wind of change.
Monica Bologa
Trebuie să-ți spun ceva. Ok, te ascult, îi zic. Hai să ne așezăm, îmi propune cu o voce blândă. Eu mă așez pe fotoliu, el pe canapea. La radio începe să cânte Gloria Gaynor. Te părăsesc, îmi spune hotărât. Îmi tremură buzele. Nu cred că te mai iubesc, relația noastră e moartă de mult, continuă el. Ochii mi se umplu de lacrimi. Am pe altcineva, îmi zice. Izbucnesc în plâns. Îmi pare rău că te fac să suferi. E ok, poți să pleci, nu sufăr deloc. Știi că melodia asta mă face mereu să plâng. I will survive. Pa.
