Când deschise fereastra, văzu pescărușul pe pervaz. Pasărea nu se sperie, ba o privi câteva clipe și păru că îi spune ceva. Și mie îmi place să zbor, îi răspunse fata. Pasărea iar îi spuse ceva și fata îi răspunse zâmbind, zborul mă umple de bucurie și liniște. Atunci pasărea ridică ciocul și împărtăși veselă vorbele fetei cu o alta zburând deasupra. Acesta ridică la rându-i ciocul și-i vorbi celei de mai sus și tot așa într-o coloană până la cer. Fata își desfăcu aripile și prinse a pluti ușor.
Sanda Burță
Ar fi putut ajunge o mare pianistă. Acolo sus pe scenă era locul ei, nu aici. S-ar fi-nvelit în glorie cum se-nvelește acum în șuba fătălăului de Volodea. Pentru câteva copeici pe săptămână, Mașa zdrăngăne la pian și timpul trece uite-așa. Mai cu viață, Mașenka, mai cu viață, îi strigă de sus Ivan proiecționistul, acușica vine. Era de treabă moșu da cine dracu vine acușica habar n-avea. Când a năvălit ditai Potemkinu' toți mujicii din rându-ntâi au rupt-o la fugă, trântind-o. I-au rupt ciorapii.
Daniela Rusu
Să iubești mult, mi-a zis. Și-apoi s-a dus, cu aceeași cumințenie cu care a trăit. De când am pierdut-o pe mama, nu-mi dā pace hidoșenia asta de mesaj. Mi-aș fi dorit să-l ia cu ea. Vasāzicā așa-și închipuie muribunzii, că au dreptul să-ți dea sfaturi de viață, de vreme ce ție ți-a rămas încă privilegiul să te scalzi în ea. De ce mult? Mintea-mi aleargă-n trecut, trecutu-n lichidul amniotic și dup-o scurtā beție paradisiacā, mă scuipă-n pământ. Sau sub. Să iu. Cum dracu să iubesc, mamă, când vocea ta s-a oprit?
