Cum se trezi, auzi arcușul grăbit al viorii, un țânțar dând târcoale. Apoi observă subtitrarea. snapsus ed ănilp ăcizuM. Citi greu, arcușul țiuia mai aproape. Ce naiba e asta? strigă și ecoul răspunse, iar subtitrarea, un terț ecou,?atsa e abian eC. Unde sunt? Unde sunt??tnus ednU În jur doar pereți negri. Sus parcă se zărește lumină, spuse. Luă subtitrarea și-o lipi de perete. Urcă, literă cu literă, vioara îi spărgea timpanele, și, DÂMDÂMDÂM, sus pe platforma neagră dădu nas în nas cu un imens pește de sticlă.
Andrei Lămureanu
Oribil, întoarse ea capul, strângând buzele într-un gest de dezgust. Cu toate astea, privirea îi rămase prinsă ca de un magnet. El dansa stângaci în pielea goală, fredonând fals, agitând o tigaie cu mâna stângă. Mâna dreaptă bătea destul de corect pătrimi imaginare, cu furculița în aer, în timp ce uleiul sărea ca o arteziană. Stropi mari îl surprinseră cu o rafală fierbinte iar dansul lui deveni un step îndrăcit, în vreme ce măsurile deveniră șaisprezecimi haotice. Ești cretin, știi? spuse ea. Te iubesc. Tu cureți.
Georgiana Gabriela Fodor
Habar n-am cum am ajuns să urmăresc Twin Peaks, cred că mă îndrăgostisem de cineva nepotrivit. Aveam 15 ani. Dansul, noaptea, crima, halucinațiile m-au transformat într-o devoratoare de mistere. De fapt, tot secretul era muzica de film. Într-o seară, ascultând The Nightingale, m-am prefăcut într-o privighetoare. El nu m-a recunoscut, nu avea niciun sfetnic precum Ochilă sau Păsărilă să-l ajute. Așa că am înnodat lacrimile de luna plină și am dispărut. De atunci, colecționez doar inimi adevărate.
