Când au contactat-o, Lola tocmai scăpase din atacul dronelor. I-a luat ceva timp să se dezmeticească. Nu știa la ce-ar fi trebuit să se aștepte când i-au spus că este vorba doar despre un experiment. O asistentă a preluat-o de la intrare și-a condus-o spre laborator. De cum s-a întins pe masa a apărut o entitate total necunoscută, ce i-a depărtat mecanic picioarele. Îi era frică. Doar atât își mai amintește. Când s-a trezit, pe ecranul din cameră rula un mesaj. Sunt un Dumnezeu gelos. Să mă iubești doar pe mine.
Liviu Rusnaciuc Petru
Sâmbăta după amiaza bunică-mea punea cărbuni încinși în fierul de călcat, întindea baticul nou și costumul de mers la concertul ei preferat apoi, cu grijă, își scălda pantofii de lac într-o cremă neagră mirosind a motorină. Mai pe seară eu îi furam baticul, mi-l înfășuram bentiță pe cap, îl asortam la perechea de izmene albastre ale bunicului, îmi puneam pantofii negri lăcuiți și fugeam la discotecă. Eram Tupac. Duminica dimineață bunica mă aștepta la poarta raiului cu nuiaua, să-i dau autograf.
Gabriel Rusu
Tati ce suntem noi? Băieți mari. Și ce fac băieții mari? Ascultă de mamele lor. Se lasă conduși de inimă pentru a trăi ce alții visează. Modestia este cea mai de preț haină pe care o îmbracă de când se ridică dimineața din pat și până seara târziu. Afișează respectul cuvenit indiferent de culoarea pielii. Uneori, ridică privirea către cer și mulțumesc pentru binecuvântările primite. Știu că Dumnezeu e băiat de cartier și nu îi poartă pică atunci când îi încearcă. Tati, băieți mari ca-n piesa lui Sișu? Exact fiule.
