Într-un muzeu de istorie, un pistol privea o pușcă soldățească. Erau agățați pe perete, față în față, de când se crease sala de arme. Nu vedea ce scria în dreptul ei, dar îi auzise istoria la tururile ghidate. Era celebră. Pentru o expoziție temporară dintr-o altă țară, muzeul a selectat câteva exemplare, printre care și pușca. În dimineața în care pistolul a văzut locul gol, s-a simțit singur. S-ar fi sinucis, dar n-avea gloanțe. Mereu sperase să devină ca idolul lui când avea să crească mare.
Cecilia Fofiu
Familia mea e modestă ca educație și stare, doar eu m-am ridicat prin măiestria degetelor observată de profesoara de desen. Părinții preacucernici postesc, merg negreșit la biserică și mă lasă în voia mea. Intru prin concurs la arte plastice și-mi plătesc cheltuielile cu mici figurine, imitații ale marilor artiști, vândute pe la târguri. Vara asta am trecut pe acasă, ai mei mândri foc. Până azi, când tata găsește pe masă un idol păgân. Îl face țăndări, mă afurisește și mă alungă. Era copia ecorșeului lui Brâncuși.
Florentina Ghițescu
Minunea blondă, așa i se spunea. De când am început să joc fotbal mi-am dorit să fiu ca el. Viața a vrut altceva pentru mine, mi-am rupt piciorul și am încheiat capitolul. Mai sunt nopți în care nu pot să dorm și mă gândesc ce ar fi fost dacă. Într-o noapte m-am trezit când am lovit comoda cu piciorul când prinsesem mingea pe voleu după o centrare perfectă. Am fost la psiholog și a zis că e timpul să agăț ghetele în cui. L-am vizitat la Craiova și l-am rugat să nu mă mai bântuie. De-atunci dorm bine.
