Privi galeș prin bucata de sticlă. Dincolo de fața sa liniștită, era un întreg univers. Lumi se întretăiau scrâșnind, personaje își trăiau viețile fantastice împletite ca într-un parchet vechi cu miros de brad, vise împungeau comunul, ca ghioceii omătul. Oftă. Era într-adevăr o minune. Povestea de 500 de caractere mai privi o dată suspinând din ecranul telefonului, romanul din vitrină, înainte ca bărbatul să îl închidă și să o apuce pe femeie de braț. Gata dragă? Ai găsit vreo carte interesantă?
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
Ieși din bar amețit, cu două cocote la braț. Era ziua lui. Deci, avea motiv să o facă, din nou, lată. Se opri în mijlocul străzii când din aburii coniacului se ivi gândul că e născut în aceeași zi cu fiica lui. Și merse spre casă. Cadoul îl găsi aciuat la un colț de stradă. Un câine al nimănui. Îl puse în brațele fetiței, bâlbâi un mulți ani și pică pe pat. Ca prin vis o auzi vorbind cu animalul. Știa că suntem singuri și ne-a adus împreună. Deci, eu greșesc. Tati e totul pentru mine. Cum să fac să nu mă mai uite?
Titela Durnea
În liniștea nopții auzeai doar respirația din piepturile ce se-nălțau și coborau ritmic. Zayna era trează. Își iscodea feblețea. Pe adorata Calypso. Tânjea dintotdeauna la coapsele ei albe precum razele lunii, la mersul ei elegant, de podium. Își ura oglindirea, dezgustată de corpu-i disproporționat, cu urechi lungi lipite de capul imens. Când apărea John în preajmă înghițea zeci de lacrimi. Era singurul care-o dezmierda, șoptindu-i: mai bună o măgăriță ce te poartă decât o iapă ce te trântește.
