Îi place să facă cadouri. Nu are nevoie de ocazii. Mână largă, e în stare să-și dea și haina din spate, săracilor. Suflet mare, de artist. Tocmai și-a vândut câteva schițe, pe bani puțini. Am să-i cumpăr o bijuterie, nu cea pe care și-o dorește, dar una frumoasă tot găsesc, își spuse, și norocul îi scoase în drum un magazin de antichități, unde ochii i se lipiră de o brățară veche de bronz. Pe ea atârnau câteva inele mici. Când îi întinse cadoul, emoționat, ea îl aruncă nervoasă. Ce să fac cu-n inel pentru chei?
Florina Hegedüs
Închide deschide închide deschide. Nu, nu s-a plictisit. Când deschide mă încarc cu imaginea ei. Memorez fiecare rid și luminiță din iris. Când închide mi-s fixate în cipuri cu nebune închipuiri și strâng spasmodic pixelii dar nu vreau să termin. Și iar deschide. Starry Night pulsează aleatoriu. Respir într-o luminozitate medie. Nu-i fac jocul și o înlănțui. Senzori eu, senzor ea. Sunt un AI parșiv, știu ce vreau. Îi șterg memoria și-i pun pe deget cablul. Vreau să fie doar a mea. Și-mi spune Da cu coapsele încinse.
Gabriela Rus
Ecoul pașilor mei pe caldarâmul ud, când noaptea sărută zorile, era cândva printre momentele mele preferate. Tăcerea dintre sunete se spune că este adevărata muzică. Dintr-o dată, măsura se aude în patru timpi. Grăbesc tempoul. Simt în buzunarul paltonului inelul. Ar fi trebuit să fie legământul puterii și protecției. În fapt este pecetea sclaviei mele. Dacă mă lepăd, trădez, și trădarea înseamnă moarte. Dar nu există altă ieșire pentru mine. Cu o mișcare precisă, arunc inelul în râu și mă opresc pe ponton.
