Blues / xxx / Barman, dă-mi o cafea scurtă și tare pentru ca să-mi pot transfigura acest poem opac

Blues

A venit toamna cu pași de animal sălbatic și mă plimb
direct pe cer cu capul în jos. sunt străină, sunt la o
vârstă când vârsta nu mai reprezintă nimic decât un
sentiment al ratării fără margini
și totuși, când apare un Critic al Literaturii Noastre Postmoderne,
devin Atentă ca și în preajma morții.
Criticul se află pe post de conducător de țară, de șef de
Partid, de Secretar General de Redacție, de Pește ce are
în subordine un harem de poeți travestiți în cocote de rasă.
scriu toți cu degetele înmuiate în carne proaspătă de vițel
și se șterg de sudoare cu paginile pe care stau, stingherite,
câteva versuri moderniste ce se holbează, oarbe.
eu sunt anonimul care vrea să semneze înaintea iernii,
cum a trecut el pe drumul palid al vieții. sunt anonimul
cutremurat de toamnă, sunt anonimul ce scrie aceste rânduri
ușoare, vreau să arunc cu pietre, să mă uit la vitrina cu aur,
să scriu despre mine nu despre alții, să mă mântui în fața
familiei mele.
sunt anonimul cu haine de călugăriță, care se ceartă cu Dumnezeu,
îngenuncheat, pe una dintre străzile cenușii ale orașelor lumii.

xxx

sunt o femeie care vrea să-și extragă sânge din propriile-i poezii
sângele să fie numai al poeziilor ei
să nu fie sânge încărcat de informații străine
am versuri numai ale mele
"miroase a diamante"
este versul meu și numai al meu
și presupune că urăsc materia
deși mă scald în materie ca în burta mamei
când eram un făt urât, visceral, în plină transformare
pe cer ca și pe pământ se petrece transformarea pe care o simt
în zadar frumusețea pare să fie în afara noastră
frumusețea este numai înăuntrul nostru
înăuntrul înseamnă nebunie
nebunia este singurul instrument care schimbă lumea
științific vorbind, nebunia este
șobolanul mecanic
ce face balet în întunericul compact
al planetei

Barman, dă-mi o cafea scurtă și tare pentru ca să-mi pot transfigura acest poem opac

Poemele mele sunt simple negre și tari și sparg microfonul
nu sunt fracturiste sunt integral comuniste
cu ele am trecut prin comunism ca o șobolancă aprinsă
la amândouă capetele
am fost o călugăriță parfumată uscat pe hainele strâmte
și lungi până sub pământ
am tras fumul iluziei până în gât.
m-am drogat cu morții și cu viii. le-am furat versuri.
mi-am băgat în venă cântecele sinucigașilor roșii.
mă sprijin de umbra mea tare ca piatra.
Nu mă interesează privirile celor ce îmi măsoară
lungimea fustelor crăpate și negre.
le dau cu tifla femeilor ce-mi umblă fragil pe la spate.
beau vodcă fără nici o rușine. Îmi provoc plăcere fără nici o rușine.
sunt o toxicomană bătrână și geloasă. nu-mi mai urmăriți poezia.
urmăriți-mă pe mine. poezia mea sunt eu.

mă întind leneșă de-a lungul poeziei mele.
plămânul stâng iese în afară plin de sânge ca un falus.
mă joc cu viermii din cutia neagră a avionului XXL 1941
prăbușit.

(în perioada 1 octombrie 2023 - 31 decembrie 2023, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)