Prinde-mă, zice și o zbughește înainte, lipa-lipa cu tălpile goale pe asfaltul încins de la Unirii. Rochița roz cu buline albe flutură în aerul verii. O ajung din urmă, o iau de mână, o rog să nu mai plece așa. Împărțim o înghețată Polar. Zici că-i un pachet de unt, se aude râsul ca un clinchet de clopoței. În Cișmigiu vrea la buburuze. Se-nvârte, se-învârte, amețesc, închid o clipă ochii. Când îi deschid n-o mai văd. Cati? O mânuță mă trage de rochie. Mami, hai să mă dai în leagăn. Plec să-mi trăiesc copilăria 2.
Andra Toropoc
Dar ești deja atât de vizibilă, îți spunem cu milă pentru toate încercările tale. Bretonul colorat îți ascunde privirea, dar am reușit cu toții să-ți cunoaștem unghiul de vedere: expunere maximă în poze și-n rime online. Nu mai căuta să te agiți cu aceleași povești, suntem plictisiți. De-aia am devenit copii-problemă cum spui admiratorilor tăi. Dar ești mama noastră și te iubim, de-aceea te filmăm cum stai pe budă încuiată-n baie. Încă nu a aflat lumea că buzele tale pot rosti atâtea înjurături.
Vlad Nastea
Alo? Știi ceva îngere, încă mă caut. Ai dreptate, da, a fost vina mea că am călcat pe mină. Mi s-au dus toate în toate părțile iubirilor mele din trecut, buze la una, pelvis la alta, respirația cine mai știe pe unde, geaca de blugi rămasă între o librărie și strada Donath din Cluj. Dar atâta aș vrea să aflu, că aveam o fundă albastră rămasă de la transplantul de inimă. Pe aia nu o găsesc și de aia îmi e cel mai dor. Cum? Să revin în zilele lucrătoare între orele de program? Păi și ceasul mi-a dispărut atunci.
