15 minute de aplauze am avut în seara asta. Dar eu mă simt mizerabil. Nu, nu am greșit cu nimic, am făcut tot în parametrii normali, doar că mi-am dat seama că sunt atât de secundar ca actor. Și nu ține de muncă, seriozitate, concentrare sau dedicare, că slavă Domnului, bifez câte un zece la fiecare categorie, ci doar sunt fără vreun talent aparte. Sunt mediocru. Să nu mă-nțelegeți greșit, mijlocul e bun, asta înseamnă că mai sunt proști-n urma mea, doar că eu vreau să strălucesc. Însă mă sting.
Nicolae Popescu
Avionul s-a prăbușit în junglă. Doar eu am supraviețuit. M-au găsit ei și m-au oblojit luni la rând cu leacuri din plante. Acum sunt vegetarian. Beau sake din nuci de cocos. Fac naveta cu liana până la biroul din copac. M-au pus șef, am 1,60 și sunt cel mai înalt. I-am organizat pe departamente. Am trei soții mici, care mai de care mai gospodină și mai mută. Sunt fericit. Poate că nevasta-mi olteancă încă mă caută. I-am trimis un mesaj într-o sticlă: Veto, soțul tău e mort. Semnat: Regele pigmeilor din Congo.
Elena Fermus
Îți scriu din când în când, să văd dacă sunt bine. Ce mai fac? Îmi dai cafeaua fără zahăr, așa cum îmi place? Mai desenez? Mai râd? Vezi, seara să nu-mi oprești muzica. Și lasă fereastra deschisă, să intre luna. De este frig, învelește-mă cu tine. Spune-mi că mi-e dor de mine, că mă aștept. Nu mai știu cum sunt. Oglinda mi te arată doar pe tine. Îmi râzi în față. Oprește-te. Trebuia să pleci singur, nu ți-am vândut sufletul. Dă-mi partea mea de viață înapoi. Am obosit să mă tot caut prin tine.
