Frunzișul mârâia sub tălpile lor. El în față, ea la doi pași înghițeau tăcut cărarea spre casă. Îl adoră și-l păzește și el umblă la Ana din vale. A văzut la târg cum i s-au aprins ochii când țoapa a trecut pe lângă ei. L-a înghiontit și blegu' a căzut peste taraba cu luturi ce s-au făcut țăndări. Au plătit câștigul lor olarului. Ionele, n-am vrut, mă iartă, miorlăi ea. O privește fix și întoarce pe dos jeburile tunând, încă mă caut de mărunțiș, pentru câte-o bere. Apoi râde și o ia în brațe. Iubițica mea geloasă.
Magdalena Daminescu
Oare pe unde mai sunt? De când m-ai lăsat de mână, mereu rătăcesc calea spre mine și mă pierd în viața celor din jur, căutând-o pe a mea. Îmi fac un plan de care nu mă pot ține pentru că îmi lipsește mereu ceva ce nu mai găsesc. Mă caut în mijlocul generației mele și mă întristez. Încerc să-mi fac loc lângă tineri, dar rămân în urmă. Mă regăsesc doar în trecut, de parcă prezentul nu mă încape. Mă amăgesc că prietenia poate ține locul iubirii și uneori chiar reușește. Măcar am învățat să trăiesc fără viitor.
Monica Aldea
Doctorul mă căutase în tâmpla dreaptă și în ochiul stâng. Pipăise fiecare celulă și îmi cântărise sufletul la gram. Zicea că prea atârnă greu și să nu mai las pe nimeni acolo, căci o invazie, oricât de inofensivă ar părea, mi-ar putea fi fatală. Mai spunea că speranța mi s-a scurs din vene și ar trebui să las mândria deoparte și să iau în calcul transplantul de fericire. Nu se mai făcuse niciodată, dar și dacă reușea. În plus, am ocazia să scriu eu istoria fericirii. Între timp, nu stau degeaba, o să mă mai caut.
