Ieși din cort desculță pe iarbă, sânii-i îmboldind dimineața cu vârfurile rotunzimii lor. Ola, ce gătim? Se împiedică de găleata cu Hidroxid de Sodiu. Ce naiba, râse văzând formele, faci săpun aici în mijlocul pădurii? Cafeaua unde e? Azi n-am decât leșie, iubito. Săpunul e brutalitatea lumii, spală mizeria, dar ca să-l faci ai nevoie de untură, ai nevoie să sacrifici o viață. Apucai maceta, palid, cu mâna tremurândă și ochii încercănați. Cea mai bună untură pentru săpun e de om, PH-ul perfect.
Titela Durnea
Povestea spune că frații viețuiau în armonie, împreună cu-ai lor, pe-o bucată de pământ. Casele erau despărțite de-un strat de lalele. Nevestele schimbau rețete și secrete. Copiii împărțeau balansoarul și iubirea lui Axel. Furtuna a-nceput când bătrânii s-au dus. Întâi ca un respiro. Apoi lăcomia a crescut în intensitate, îmbrăcând straiele tornadei. Acum fiecare plutește în balonul lui. Nu se mai văd de mărăcini. Balansoarul leagănă pustiul. Povestea spune că Axel încă sare să spargă baloanele. Să-i aducă înapoi.
Ionuț Tuhoarcă
O ceașcă cu cafea aruncată în perete. O plasmă făcută bucăți. Poliția la ușă. Legat. 2 săptămâni la răcoare în spital. Unu' îmi dă un strugure care nu știu dacă a fost spălat. Unu' vorbește cu Dumnezeii lui. Suntem niște Iude, lua-ne-ar Dracu'. Unu' înjură Sistemu' de parcă pe El îl doare undeva. Îl doare în cur, bă. Unu' strigă. Am făcut. Iar ai făcut pe tine, jegule. Vorbesc în dodii, omule. Ce caut eu aici? Chircit într-un pat care sughiță, cu un bidon de apă între degete.
