A găsit-o înecată, într-o cadă uscată. Exact ca în cazul similar de acum doi ani. Procurorul simțea cum își pierde mințile, neavând încă niciun răspuns concret. Într-una din nopți, a decis să rămână la locul faptei. Să doarmă pe jos. Nimic special până pe la două, când s-a trezit din cauza unui foșnăit, ce venea dinspre unul dintre ziduri, spre care s-a târât în genunchi. Foșnăitul era acum însoțit de o lumină difuză, prin care se strecurau baloane de săpun. A încercat să le atingă, însă pielea îi rămânea uscată.
Oana Jindiceanu
Trag aer adânc în piept, apoi îl dau afară suflând încet. Mâinile lor zbenguie ca niște pui de girafă abia născuți. Soarele tomnatic își fracturează razele în mici curcubeie. Acum știu, înțeleg că în viață trebuie să mergi exact acolo unde ți-e cel mai frică. Acolo se află comoara. Aș fi putut s-o găsesc mai devreme, dar poate că n-aș fi știut ce să fac cu ea. Acum știu, înțeleg, principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce credeam eu, ci Mami, mami, mai fă-ne baloane, te rog, te rog.
Iulia Anastasia Roșca
Mama și băiețelul așteptau de mână să se facă verde pentru a traversa. Nici nu apucaseră să ajungă la jumătatea trecerii de pietoni, când o mașină care venea cu viteză i-a lovit în plin. Ambele trupuri au fost împinse puțin în aer și au căzut pe asfaltul încălzit de soarele primăvăratic. În jurul capului băiatului începu să-și facă loc o baltă de sânge. Mâna mamei fusese desprinsă de mâna lui la impact. Șoferul coborâse și se așezase în genunchi lângă cei doi. Deasupra scenei pluteau de niciunde baloane de săpun.
