Când vreau să mă ascund în centrul meu vin aici. În scobitura din deal, sub livadă. Cât poate cuprinde ochiul la orizont e verde iar mai spre înalt Pietrosul cu creștetul mereu înzăpezit. Ca un nor din rai. Nu-l văd dar aud cum curge Vișeul jucăuș printre pietrișul sfărâmat de veacuri. Nu vreau să mor de tot cât timp Radu trimite câte-o scrisoare. Rar, dar vin. Strivesc săpunăriță-n palme și suflu peste clăbuci să-i ducă vântul la el departe. Aud pe mama strigând: Irinaa, hai, să strângem prunele că punem de țuică.
Alex Caragian
Instalatorii au destupat un canal simultan cu alți colegi aflați pe partea opusă a globului. La fiecare pol au găsit un capăt de furtun care nu știau la ce servește, căci era instalat de către administrația anterioară. Când au tras de el în sus într-o parte a globului, furtunul a coborât din cealaltă cu sprinteneală. După îndelungi consultări cu maistrul șef, ucenicul a suflat în furtun. La celălalt capăt a ieșit un balon de săpun. Evident că la rândul lor și ceilalți au făcut același lucru, dar.
Paul Dârvariu
Mișule, știi că mor după țâțoasa aia blondă de la Financiar. Azi am găsit-o singură în birou. I-am spus că-mi plac la nebunie baloanele ei și că aș da orice dacă m-ar lăsa să pun mâna pe ele. Crezi că s-a supărat? Nici vorbă. Mi-a zâmbit și mi-a spus că mă lasă, cu o singură condiție. A scos din sertar o ruletă și m-a întrebat dacă știu să calculez volumul unei sfere. I-am răspuns că nu știu. Zice: păcat, nea Grigore. Nu știi, nu pui mâna. Ghinion, Mișule. Fug acasă să fac geometrie în spațiu cu ăla micu.
