Jos era o gălăgie grozavă, mașinile vâjâiau, oamenii vociferau, tramvaiele claxonau. Iar maică-sa îi spusese să-și vadă de lecții. Așa că-și țuguie buzele, suflă și umflă primul balon. Un cuvânt care i se plimba pe cerul gurii scăpă înăuntru. Apoi umflă alt balon și altul și altul, fiecare având un cuvânt înăuntru, bălăcindu-se în aerul colorat ca un pește într-un lighean de plastic. Când, în fine, consideră că s-au strâns destule baloane, le dădu drumul spre cer. Acolo sus a scris prima poezie.
Arthur Ianoși
În Shampooneria, pe marginea unei piscine, se organiza concursul anual de frumusețe. Toate sticlele de șampon, cu gâtul lung, mergeau fără capac, mândre, etalându-și aromele. Cele mici mergeau pe vârfuri, cu capacul puțin deșurubat, sperând că se vor ridica la înălțimea suratelor. Doar un săpun uzat stătea ascuns după un balsam urzindu-și planul genial. Când toate erau aliniate, le făcu brânci pe rând în piscină. Ori suntem săpunuri ori nu mai suntem, strigă, în timp ce mii de baloane colorate se spărgeau în aer.
Gabriela Rus
Cândva am primit în dar o clepsidră, acum e doar cioburi și nisip scurs. Bucătăria s-a transformat în câmp de luptă. Contabilizăm fiecare gest strâmb, fiecare cuvânt spus greșit. Erori peste erori fac rană peste rană și pielea noastră s-a transformat în carapace. Ieșim de acolo doar ca să aruncăm câte o nouă săgeată, dacă celălalt se apropie periculos de mult. Din colț un copil cu ochii mari vede cum toate vorbele grele pe care ni le aruncăm se transformă în baloane de săpun. Din noi a rămas doar scrum.
