I-a pus mâna pe coapsa dreaptă și-a tras-o mai aproape, în timp ce se plimbau prin Sutton. Ea învârtea pe arătător zulufii lui bruni. Nu-și vorbeau, mergeau agale. Se uitau prin vitrinele cu pălării englezești și chicoteau. Fiecare pentru el. Ajunși în fața unui Greggs, au rostit în sincron: cafea? S-au așezat, savurând momentul. Vântul a adus deasupra lor un nor de baloane colorate. În fața pub-ului de peste drum, doi bătrânei haioși suflau în cercurile din plastic. Vrei să ne luăm, Elly May? Fata zâmbi larg. Îhî.
Siranuș Hakobian
Căpățânosule, strigau copiii după mine, dar eu nu mă supăram, că mama zicea că am capul mare pentru că am multă minte. Și dacă tot aveam atâta minte, i-am promis mamei că o să-i construiesc o cafenea cu pian într-un colț. La cafea mă pricep foarte bine: trei lingurițe cu vârf în ibricul roșu plin cu apă. Mama m-a lăsat mereu să-i fac eu cafeaua, ca oamenii deștepți. Cea mai tristă zi a fost când au îngropat-o pe mama. Atunci l-am auzit pe unchiu că o întreba pe mătușa: cu prostănacul ăla cu capul mare ce facem?
Andreea Mihaela Murariu Moldovanu
Toți copiii au aparate sofisticate de făcut baloane, cu recipiente mari pentru ca distracția să dureze cât mai mult. Ea plânge-n baie. Amestecă și iar amestecă apă cu săpun și tot nu reușește să găsească proporția perfectă. Baloanele sunt spălăcite și nu se înalță, ci se sparg imediat ce capătă formă. E lividă de cât a suflat în carcasa de la un pix stricat. Așa îi spusese mama că făcea și ea. A ieșit. A așteptat până ce toate soluțiile s-au terminat. Acum ea face cele mai frumoase baloane.
