Te trezeai primul, îți spălai partea ta de trotuar, te spălai și tu în fântâna arteziană din mijlocul pieței, te fardai în ciobul de oglindă, și-ți accentuai lacrima neagră de pe obrazul stâng. Nasul tău roșu era o mingiuță din cauciuc, căreia i-ai tăiat o bucată, iar costumul de clovn era reciclat de la pubela de gunoi. Copiii spărgeau imensele tale baloane de săpun. Fetița cu ochii verzi te privea cu duioșie în timp ce-ți punea moneda în cutie. Micuței tale nu-i plac clovnii și nici baloanele de săpun. Lași mereu o monedă și-o lacrimă.
Andra Toropoc
În ziua de spălat lăsam joaca și-mi duceam lighenașul lângă cel mare la care robotea bunica. Punea detergent, puneam și eu, copiam mișcările și-mi afundam mâinile în apa caldă cu clăbuci frecând de zor. Porneau de-acolo globulețe transparente care urcau dincolo de obrajii mei plutind spre cer. Prin ele vedeam soarele-n zâmbetul bunicii care atârna rufe la uscat. Aromea a curat, păpușile așteptau rochițele, vara era în toi și viața era simplă, clipă rotunjită umed pe vârful nasului care-și inhala din plin fericirea.
Andrei Lămureanu
Hainele țipătoare și fardul gros nu îi puteau ascunde privirea. Avea ceva nefiresc în ochi. Ceva Cumplit. Copiii însă roiau în jurul său, într-o hărmălaie veselă, iar el împărțea cu ambele mâini flacoane cu săpun și zâmbete largi. Era, firește, un simplu clovn, la o zi de naștere. În dimineața următoare era însă de negăsit, dispăruse împreună cu toți copiii. L-au căutat zadarnic luni, chiar ani, poliție și părinți disperați. Și astăzi, uneori, deasupra Orașului fără Copii, plutesc colorate zeci de baloane de săpun.
