Era prima oară. Nu o mai făcuse până acum. Simțea palpitații și un nod in stomac. Ceilalți bărbați o credeau experimentată. Credeau că a făcut-o deja până la vârsta de 30 de ani. Picături de apă șiroiau dinspre tâmple, pe spate și pe sâni. Pulsul îi creștea. Privirile lor o urmăreau cu subînțeles. Se întrebau ce e cu ea. Ea privea spre cer, dar în stânga camion, în dreapta, TIR. Mâinile strângeau volanul. În loc să o bage în a șasea era să o ducă în marșarier. Era prima oară când conducea pe autostradă.
Ina Moldoveanu
Crezi în viața de apoi? Adică eu să mai trăiesc și-n ceruri? Nu este destul cât am păcătuit pe pământ? Dar poate ne transformăm în stele, cerul pare din ce în ce mai luminat. Lasă, lasă, mai bine îngrășământ pentru pământul ăsta, că e din ce în ce mai secătuit. Idealurile pentru poeții în mizerie și pentru cei care mai cred în ceva. Bunicule, eu cred că te reîncarnezi într-un măgăruș. Măgar am fost întreaga viață. Mă, tu citești prea mult pentru vârsta ta. Spune-i mă-tii să-ți ia un telefon. N-ai și tu o bicicletă, ceva?
Liviu Rusnaciuc Petru
Într-un timp în care timpul nu știa să treacă, sus au dat și ei, au luat și ei până s-au căpiat devenind pro și anti într-un spațiu plin de nonsens. Între timp timpul ajunse la pubertate și-și dorea o timpă a lui. Se uită tridimensional și n-o găsi, așa că băgă iar zâzanie între coloși de-au început ăia să se flocăie până s-a iscat un mare big bang. Atunci unul mai colosal a luat i-ul de la timpă și l-a făcut â. Timpului nu i-a plăcut tâmpa și, infinit, a decretat precum în cer așa și pe pământ.
