Pluteam și încercam să nu pierd Pământul din ochi. Mă resemnasem, în 5 minute urma să rămân fără oxigen. Scurtmetraje cu amintiri mi se derulau înaintea ochilor. Am fredonat puțin din Space Oddity. 3 minute rămase. Am început Tatăl Nostru, nu am putut să-l termin din cauza unor amintiri. Nopți albe alături de Corina. Nu mai văd Pământul. Închid ochii și dau energic din brațe. Pare real. E ziua-n care tata m-a pedepsit rău, pentru că m-a prins fumând. Am adormit înăuntrul îngerului de zăpadă.
Florina Hegedüs
Neil Armstrong dormea pe pajiștea ce se afla exact la intersecția lumii deiste cu jur împrejurul. L-a trezit o turmă de oi. Târau după ele sape, târnăcoape. Îi cerură să le ajute. Că doar el știe despre ce-i vorba acolo sus și vor și ele să fie aici precum. Neil nu-și crezu urechilor. S-a ridicat într-o rână și le spuse etic, blând: Când eram acolo, prin vidul cupolei imaginare doar un loc ca o frumoasă minge albastră m-a făcut să rezist, să sper. Pământul e cerul nostru. Fiți cu ochii pe el și nu căutați alți zei.
Sanda Burță
Trupul lui scurt și gros acoperea lampa cu gaz de pe masă și-o umbră uriașă se lăbărțase-n toată odaia. Io v-am făcut, io vă omor, mă, unde-i cheia? răcnea el. Băiatul ăl mare tăcea cu fălcile-ncleștate și numai un mârâit surd ca de câine strâns în lanț îi răzbătea dintre măsele. Soru-sa plângea cu spinarea lipită de bufet și zdrăngănitul blidelor îl întărâta mai rău. Tată, vină de te culcă, se ruga ea, ai băut destul. Afară din casa mea, blestemaților. Un Dumnezeu mai mic, da' tot dumnezeu era.
