Avea frunza mânjită de noroi și palmele se odihneau în apă zoioasă, dar crăpătura din Grădină nu se astupa oricâte lopeți de lut cu paie ar fi azvârlit. Făcea asta de fiecare dată când voia să se împace cu ea, dar mereu când se certau fisura din Poartă se lăbărța. Roaba golită de maglavais zăcea acum la umbra mărului. Adam cu o durere între coaste, pesemne o nevrită de la efort, se uită la pom, gândindu-se că poate are dreptate ea, poate e gustos fructul și el se încăpățânează s-o țină pe a lui.
Caterina Tudorache
De dimineață, scurtcircuitul din baie m-a prins cu un picior în aer. Mi-am făcut cruce, mulțumind. Era să mă înec cu omleta, dar a venit nevastă-mea și mi-a dat una în spate. Nu au mai mers frânele, dar am reușit să mă opresc în primul gard. Șeful a promis că mă dă afară dacă mai întârzii la următoarea ședință. M-am fript cu prima cafea și a doua avea lapte, la care sunt alergic. Obosit, spre seară, am alunecat în bucătărie. M-am lovit de masă și mă doare coloana. Am rămas întins, zâmbind. Bine. Facă-se voia Ta.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Ziua aceea era departe, învăluită în neguri. Doar câteodată întunecimea se risipea și vedea limpede. De atunci începuse să se urască. Își tăia unghiile din carne. Blugii îi înlocuise cu fuste lălâi. Purta puloverele bunicii ca să-și ascundă sânii abia mijiți. Dar tot se simțea urmărită, iar inima îi bătea nebunește când intra singură într-o scară de bloc. Apoi a venit aici, iar liniștea a cuprins-o ca un giulgiu curat. A devenit asemeni celor fără de trup. Un glas o trezi din gânduri. Blagosloviți, maică stareță.
