Se simțea iz de veșnicie și lumea suna a nerost. Se stricaseră rânduielile și luminile pâlpâiau tot mai stins. Și Îngerul a strigat. La chemarea lui, Lucian a ezitat o vreme. Nu le-ar lăsa pe Măriuca și Aneta, prea erau plăpânde. Mai era și Ileana, ea nici nu ieșise în lume. Gând de neliniște i se zbătea sub frunte. Cum să te sfâșii în 3? O parte voia să se Înalțe, două îl țintuiau cu iubire jos. Strângând la piept amintirile, Lucian urcă în lumină. Black Metal îi deschise calea. Pe el îl uitase.
Andreea Șerban
Asculta True Black Metal Radio în fiecare seară de la ora 10 câte o jumătate de oră. Muzica asta îi dădea dureri de cap, dar încerca să fie o rockeriță adevărată. Dimineața își punea tricoul negru, blugii rupți, colierul cu cranii de plastic și mergea la școală. Se așezase în banca din fața băiatului cu păr lunguț și râdea la toate glumele lui. La banchetul de sfârșit de a opta a primit cea mai mare lovitură. El s-a retras într-o clasă cu tocilara aia tunsă bob, care asculta Depeche Mode.
Elena Fermuș
Nu cred să fi avut mai mult de zece anișori. Față creolă, păr încâlcit și ochii de un verde intens, de-ai zice că a făcut-o mamă-sa în pădure. La sfârșitul fiecărei săptămâni poposea în fața ușilor de hotel. Cu scăunelul metalic, ciupit de ploi și rugină și cu o cutiuță de tablă. Ca să nu primească bănuții de pomană, lustruia pantofii celor care se milosteau de ea. Dădea negrului strălucire. Într-o zi un individ, culmea, îmbrăcat în alb, a îmbrâncit-o pe scări. De ce porți culoare de înger, dacă inima ți-e neagră?
