Pe cât de încet trăi, pe atât de repede prinse a muri. Coborî cu un picior în groapă, pământul începu a-l trage, greu, dar se opri și se smuci ca un armăsar tânăr, de sperie satul, sperie bocitoarele ce prinseseră deja a-i cânta pe ultimul drum. Porunca cea dintâi e alta, înțelese el și strigă ca toți dracii. Și eu am încălcat-o. N-am trăit. Dar, îi șuieră moartea, încercând să-i țină grumazul jos, cu talpa, pân' acu' de ce n-ai iubit viața, scârbavnicule? N-am avut, începu el greu, n-am avut cu ce s-o compar.
Dan Banu
Nicholas strălucise timp de 40 de ani în sala de arme a castelului Chambord. Fusese descoperit la instalarea conductei de apă și dispăruse în seara zilei de 16.10.23. Erau convinși că armura fusese furată de hoți, de aceea fu o surpriză uriașă când îl găsiră a doua zi pe situl arheologic din zonă, ghemuit într-un mormânt despre care specialiștii credeau că fusese al unei femei cavaler. Avea degetele de fier adânc înfipte-n pământ, ținând între ele o mănușă de zale mărunte ca un șirag de mărgele.
Ina Moldoveanu
Corcodușa îmbrăcată în negru jelea la capul podului și suduia printre dinți toate relele pământului. Să se ducă iele pă pustii păcătoase și să le arză mațele, că mă lăsară fără părințelul meu. Am pierdut un pol pă zi, salariu fix. Tu făcut rükăr? Ești la tine fekete Cürcudușa. Ildikó așa îmi e neamu' negru. Și-n gură mi-s neagră dă supărare. Dau la tine pe György. Tăt un pol pă zi. Io merg la János, papă nou la voi. Îi place gulaș. Popă, da e prea tinerel și nu umblă la cutia milei. Megy, megy, ce nu știe el, îi arăt eu.
