Părul ei negru cu reflexii metalice este prins neglijent într-un coc. Stă pe sofa turcește și trage în piept aburul dulce cu gust de mere verzi al narghilelei. Îl suflă lung spre razele sticloase ale soarelui ce se strecoară în cameră printre florile de gheață de la fereastră. Freamătă între degete muștiucul și încearcă se bucure de ce s-a înconjurat, ca o femeie celibatară și de succes. Mijește ochii lăsând să-i scape un oftat: în colivia canarului viața e atât de frumoasă încât pare adevărată.
Ionuț Morariu
E viu tot ce ține-o lopată-n mână. Ba nu. Săpatul gropii e dovada vieții. Pe Yorick să-l luăm deci judecător. Yorick, ce e nestricăcios în astă lume? Sărmani gropari, cum nu vedeți că-ntreaga Danemarcă-i cimitir? Și morții îngroapă morții. Dă-l dracu, vere. Ăsta-i răspuns de hârcă. De-l mai întrebi ceva-ți va zice că Dumnezeu e-un necromant englez. Adă romul. Că a-nceput de ieri să cadă. Pardon, pice. Hei ce ploaie e afară. Dacă v-au plăcut groparii, mai poftiți și mâine seară.
Ionuț Tuhoarcă
Am citit odată memoriile lui Charles Bukowski. Cică mă-sa îi spunea în fiecare zi. Bă boule, scrie frumos. Mă-sa a fost cu șpârla și la el. Am făcut sex. Într-o scară. De bloc. Nu a fost cine știe ce. A început să strige. Una la etajul 9. Faceți sex? În scară? Asta ne mai trebuia. Sex în scară. Nu-mi mai aduc aminte tipa. În schimb îmi aduc aminte hoașca. Huo. În capot. Cu pumnul ridicat. La luptă. Și mâncase tocăniță. Înțelegi, tocăniță? Hank, trezește-te, bă, că vine mă-ta.
