Domnule, deci cum adorm, cum mă văd căzând. 3 etaje. Fix. Vă dați seama? Bărbatul se foi puțin. Am zis că dorm ziua și păcălesc mintea. Nimic. Am căzut și pe zi. Fix 3 etaje. Doar că vedeam pământul. Până de curând visam că alerg. Fugeam până la Oradea în fiecare noapte. Bărbatul se uită pierdut spre ușă. Stați puțin, am plătit o oră. Fostul psiholog mi-a zis că nu pot scăpa de visul ăla. Dar am reușit. Nu mai alerg. Doar cad. Bărbatul se ridică. Mă scuzați. Știți, eu am venit doar să repar chiuveta lu' dom doctor.
Titela Durnea
O așteaptă în fiecare marți în curte, sub castani. Apare la 12, desfăcându-și părul din coadă și scuturându-l rebel peste umerii puberi. Hai, chiulesc de la filo. Parcul e-al nostru la ora asta. Trage cu sete din țigara interzisă acasă și-l sărută de parcă vine sfârșitul lumii. Nu intuiește cât de aproape e. Când Radu îi întinde praful alb, râde. Bine, o dată nu se pune. Și-n hăul căscat, bucăți de trup și suflet cad, înfruntând vidul. Știrile anunță inutil, hilar, suspendarea balului bobocilor.
George Dometi
S-a coclit metalul de la atâtea lacrimi de pește, să schimbăm macazul. În pădurice, pe unde trece trenul în drumul lui spre oraș, într-un foișor doi copii se jucau cu o sferă din care atârna o fâșie de carne. Loveau cu putere și nici că le păsa că frunzele se lipeau de ovoidul lor. Veselia plana în atmosfera tomnatică. La un moment dat ăla mai mucalit zice, Mă, Davi, io i-am zis că-i taie capul dacă stă prea mult. Na, acum jucăm fotbal cu el. Dar el nu și nu, Beckham, Beckham. Hai, torpilează-l.
