Parcă mai ieri mi-a căzut primul plocon: o găină porumbacă și grasă, din care maică-mea a făcut două feluri de mâncare, un pilaf și-o ciorbă cu tăiței. Când mi-a căzut prima sută am fost cam stânjenit și mi-a fost rușine. Stânjeneala mi-a trecut cu multe sute, cu un cont într-o monedă cumsecade și cu niște fete foarte terapeutice. Nu trebuia decât să închid ochii și să nu văd niște treburi delicate. Dacă nu cădea, măcar că pica și tot era bine. Mi-aș face procese de conștiință, dar nu-mi fac: sunt doar o victimă.
Ovidiu Toma
Cascadorul cumsecade, umblă-n geaca ponosită și ascute coate goale. Nu îi mai bat șanse la ușă, în oglindă îi fuge machiajul iar filmele lui au dispărut odată cu tubul catodic. S-a dat de prea multe ori peste cap pentru a ieși în evidență iar acum iese pe ușa din dos a istoriei. Zâmbește mereu când se gândește că în tinerețe a făcut șpagatul printre oameni cu scaun la cap și bani la ciorap. N-a învățat nimic de la ei, n-a vrut să fure meserie, dar nici el nu le-a împărtășit cu cine a căzut mai bine la saltea.
Julia Sandu
Pe holul spitalului își scoate bricheta și își aprinde o țigară rulată, cu urme consistente de purple haze, cam așa cum zicea și Jimi Hendrix din radioul portarului. Primise 6 luni, apoi out. Fuck this shit, în timp ce zâmbetul unui alien de pe un timbru LSD i se amesteca cu saliva și se topește în cerul gurii, deschizându-i glanda pineală către o lume în spirale psihedelice. Își pusese pe scăfârlia lui jumate cheală pălăria galbenă Fedora, în timp ce vântul îi scutura de pe umeri ceea ce a început de ieri să cadă.
