Când gătesc, el stă cu mine în bucătărie. Răsfoiește foi pe net și între timp îmi vorbește. Sunetul vocii lui e pentru mine cea mai frumoasă muzică. Astăzi sunt doar eu și-s cu spumiera-n mână privind norii maronii ce se adună pe supa de carne. Îl aud intrând în casă și-i zâmbesc drăgăstos când apare-n bucătărie. Se așază. Și tace. Supa începe să bulbucească. El tot tace. Vulcanul din oală aruncă spuma spre margini. Ieri - zice cu o voce străină și se oprește. Nu-mi mai trebuie spumiera. Supa a dat deja în clocot.
Ana Maria Dobre-Nir
Ai văzut ce nenorocire? Ne ducem pe rând sau în grup. După noi, roboții. Nu mă deranjează. Chiar, dacă mă gândesc bine, mare pagubă n-are cum să fie. Nici noi n-am făcut rai din ceea ce-am avut. Mai dă-mi o sută, că asta e ultima și fug la spital, că-mi naște nevasta. Am mulți. Nu le mai țin socoteala. Mâncăm ce apucăm. Cei mici sunt chiar fericiți. Mai primesc și ei câte-o jucărie, o haină nouă. N-au nevoie de multe. Mai ies eu la câmp, nevastă-mea la curățenie. Da, mulți, că-mi place viața. Îmi place și femeia.
Paul Dârvariu
câte-un măr, acum cad toate. Aoleu, nea Grigore, ce ghinionist ești. Ai rămas fără mere. Da de unde, Mișule. Abia aștept să pice toate. Am o înțelegere cu nevastă-mea. Ei i le duc pe cele culese din pom și eu mă mulțumesc cu cele căzute-n iarbă. Ce caracter frumos ai, nea Grigore, merele bune le păstrezi pentru doamna Cocuța și dumneata, mai modest, le iei pe alea nasoale. N-aș zice, Mișule. Tu, în locul meu, ce-ai face dacă ar trebui să alegi între un platou de ștrudel și o cinzeacă de pălincă?
