Și-au cuprins mâinile pe masa din bucătărie. Nu puteau să se privească în ochi. Câtă iubire și, totodată, cât orgoliu. El îi fixa lobul drept, acela de care-și frecase nasul la prima întâlnire. Ea se holba la umărul pe care își odihnea capul în serile de film. Niciunul nu îndrăznea să oprească povestea, deși era doar o chestiune de timp. Mă mai iubești, Silvi? Nț. Deloc? Unde-ai fost ieri? La bunicu', am cules strugurii. La bunicu', spuse ea stins. De acolo vin eu. Și-a retras mâinile, iar el a continuat să cadă.
Ana-Maria Butuza
Bătu la ușa babei Vanda, cu o găină neagră în brațe și un pumn de monede, atât cât putu să adune de când începu să o pască necazul. Baba o măsură lung prin fumul înecăcios al pipei și după ce tuși gros, îi arătă scaunul, să se așeze: nu-ți fie frică, femeie, că de-i face cum îți spun toate necazurile tale or să pice pe rând. Și se apucară să atâțe focul în vatră, până ce flacăra ajunse la coada lui Scaraoțchi și-i aprinse smocul. Urla păcătosul, dar femeile întețiră flacăra până când penele găinii se făcură albe.
Paul Dârvariu
Nu chiar de ieri. A-nceput mai de mult. Un fir azi, două mâine, trei poimâine și în vreo doi ani m-am procopsit cu o frumoasă chelie. Îmi venea să plâng când mă uitam în oglindă, așa că m-am împrumutat la bancă și m-am programat pentru un transplant de păr. Cocuței nu i-am spus. Voiam să-i fac o surpriză. La întoarcerea din Turcia, când mi-a văzut frizura, a izbucnit în râs: fraier mai ești, Grigore. Tu nu știi că acum sunt la modă bărbații cu chelie? Așa e. Mâine mă duc la frizer. Mă tund zero.
