Vreau să plec de acasă. Nimic nu e bine. Nu așez bine hainele, nu fac curat, nu sunt așezați pantofii. Măcar un pic. Să văd cum e departe de voi. Și tanti de la 2 a plecat câteva zile. A venit mai slabă ca înainte. Și cu un bebe. Cred că l-a găsit. Mama se uită mirată la copilul de 7 ani. Bine, dragă. Dacă vrei, pleacă. Vezi cum e prin lume și când ți se face foame sau dor de noi, vii acasă. Hai că e târziu și ai teme de făcut. Băiatul oftă. Mâine o anunț pe doamna că plec puțin și mă întorc cu un frate.
Iulia Vîși
S-a întins pe canapea, timp de 10 minute a cercetat tavanul cabinetului și a râs. Nu vreau să fiu tată, atât am de zis. Nu sunt curios de o neliniște care se transformă în revoltă mondială. I-am spus de sute de ori că nu pot să-i ofer casă, siguranță, familie și niciodată un copil. Pot să-i ofer orgasme și clătite la micul dejun. La 38 de ani sunt mai tânăr decât unul de 26 de ani cu trei copii. Ah, da și mai cred că sensul vieții mele nu este procrearea. Mă puteți interna? Să-mi găsesc și eu destinația finală.
Sanda Vaideș
Sfîntul Petru avea niște cearcăne mari sub ochi, cît mlaștinile din Florida. Atoateziditorul îl băgă în ședință. Te văd palid și obosit, Petre. Mi-s, Doamne. În ultimele mii de ani ai fost foarte muncit, știu. Ai triat păcătoșii de ăi drepți și nu-i lesne să cercetezi viețile a miliarde de suflete. Nu-i, Doamne. E nevoie de tine aici, Petre, că pot închide și Raiul și Iadul, dar nu pentru multă vreme, că iar se face coadă la Judecată. Îți dau un an în zile pămîntești să-mi vii odihnit la lucru.
