Între punctualitate și dezordine

Daniel Cristea-Enache: Am ajuns la finalul dialogului nostru, pentru care vă mulțumesc. Ca de obicei, ați fost de o punctualitate exemplară și ați respectat toate deadline-urile, nedând emoții intervievatorului și editorului. Această seriozitate responsabilă a Dvs., atipică în lumea literară românească, este tot o "moștenire" de familie? Sau e mai degrabă un comportament auto-construit, ceva învățat și practicat într-o societate în care adesea regulile sunt ignorate?

Nora Iuga: Vai, dragă Daniel, cum de nu ai scotocit tu prin urmele lăsate de mine la Remscheid și Kassel?! M-ai fi descoperit (firește, glumesc!) în pozele de grup, unde la 5 ani eram cea mai înaltă dintre toate fetițele! Mă mir, fiindcă, de câte ori ieșeam cu mama la cumpărături, ea era cea mai mică femeie din Germania! Acolo am contactat și o congestie pulmonară. Oare pneumonia stimulează creșterea?!

Întorși în țară și stabiliți la Sibiu, am urmat primele șase clase elementare la Gimnaziul de Maici Catolic Ursulinenkloster. Atmosfera austeră a mănăstirii și însuși Sibiul, vechiul Hermannstadt cu legendele lui, cu catacombele, cu vechea ghilotină, au stârnit în fetița, ajunsă la pubertate, o atracție puternică de retragere din lume în aerul misterios al mănăstirii! Abia împlinisem 11 ani...

După ce am revenit definitiv în București, unde idealul de a deveni călugăriță a început să pălească, am făcut Liceul la Iulia Hașdeu. Dorința mea de a deveni călugăriță pierise complet... fusese înlocuită de o arzătoare dorință de a deveni... actriță. De abia acum realizez că actoria ar putea avea stranii similitudini cu... călugăria! Am ales, în cele din urmă, Facultatea de Filologie, secția "limba și literatura germană". Și care-i, dacă ne gândim bine, cea mai pronunțată trăsătură a germanului? Ordinea și disciplina! Așa că... "voilà de vezi"!

D.C.-E.: Se observă chiar un fel de "bifurcație": dacă acest comportament social este la Dvs. impecabil, în sensul respectării tuturor regulilor ce definesc o societate civilizată, scrisul Dvs. "fuge" de reguli, de compartimentările de gen literar, de structurile literare ce pot fi resimțite ca osificate. Libertatea Norei Iuga, inclusiv în timpul regimului trecut, totalitar, a fost una nelimitată la masa de lucru literar? Sau regulile, normele, constrângerile v-au urmat și acolo, mereu, pentru a vă încorseta și "dirija" scrisul?

N.I.: Cu poezia e altfel... acolo nu vorbesc eu! acolo vorbește "străina gură"! Gura aceea nu e o gură germană, în ea încap toate limbile care îmi vorbesc în gând, în cine știe ce combinații abracadabrante! Și de ce în clipa asta, total inopinat, îmi vine să spun "cântăreața cheală"!

Vezi, exact așa! Și imaginează-ți că eu, de fapt, limba asta o iubesc cel mai mult!... E ca "lovitura în pauză" la un concert simfonic! Dărâmă întreg eșafodajul muzical!

Mie asta-mi place! Jocul ăsta secund e ca rostirea creierului vechi, paleoencefalul, ca secundarul ceasului, nu-ți cere să-l vezi, dar îți înregistrează secundele...

Faptul că îți răspund de data asta mai târziu, nu e fiindcă m-aș fi înecat la mal! dar, am fost puțin... bolnăvioară! Așa c-ar fi bine să îți clătești palmele cu alcool. Corespondența noastră chiar m-a bucurat!... Știi, sunt o împătimită scriitoare de scrisori!... Și...

Am uitat ceva important! Cum spuneam, când eram încă la Ursuline, m-am lăsat brusc sedusă de alt miraj: teatrul! Și, odată cu el, dorința de a deveni maică: rasa călugărească, mătăniile, scena bisericii era o altă formă accentuat... teatrală!

Ei, aici, iată, am trăit marele miracol al vieții mele! M-am pomenit peste noapte actriță de film, joc într-un documentar De ce mă cheamă Nora... care se bucură de un succes uriaș! Abia acum realizez că și prima atracție pentru îmbrățișarea unei cariere religioase era practic o atracție a scenei. Nu am niciun dubiu că "cineva acolo sus mă iubește!" și, în cele din urmă, mi-a trimis-o pe tânăra și extrem de dotata regizoare Carla Teaha, să-mi întindă mâna și să ieșim împreună la rampă....Filmul a intrat deja în cinematografele din țară!