No comment: pentru / contra şi în afară (Tarde, 1890)

"Există, într-adevăr, două moduri de a imita: a face exact ca modelul sau a face exact contrariul."

"Vom spune prin urmare (...) că o societate este un grup de oameni care prezintă între ei multe similitudini produse prin imitaţie sau prin contra-imitaţie. Căci oamenii se contra-imită mult, mai cu seamă atunci cînd nu au nici modestia de a imita pur şi simplu, dar nici forţa de a inventa; şi, contra-imitîndu-se, adică făcînd, spunînd opusul a ceea ce îi văd pe alţii că fac sau că spun, dar şi făcînd şi spunînd exact ceea ce se face sau ceea ce se spune în jurul lor, ei se asimilează din ce în ce mai mult unii cu alţii."

"Atunci cînd o dogmă e proclamată, cînd un program politic este afişat, oamenii se împart în două categorii inegale: cei care se inflamează pentru şi cei care se inflamează contra. Nu există manifestaţie care să nu recruteze manifestanţi şi care să nu provoace totodată formarea unui grup de contra-manifestanţi. Orice afirmaţie puternică antrenează după ea spiritele mediocre şi gregare (moutonniers) şi, în acelaşi timp, stîrneşte undeva, într-un creier născut rebel, ceea ce nu înseamnă şi inventiv, o negaţie diametral opusă şi avînd o forţă aproape egală. (...) Şi unii, şi alţii au, însă, acelaşi conţinut de idei şi de intenţii, sînt asociaţi chiar dacă, sau tocmai pentru că sînt adversari. (...) Nu este oare evident faptul că în fiece epocă, în rîndul popoarelor care întreţin relaţii frecvente, mai cu seamă în epoca noastră, şi aceasta pentru că niciodată relaţiile internaţionale n-au fost mai multiple, ordinea de zi a dezbaterilor sociale şi a dezbaterilor politice este pretutindeni aceeaşi? Iar această similitudine nu se datorează ea oare unui curent imitativ explicabil el însuşi prin existenţa unor nevoi şi a unor idei răspîndite prin contaminări imitative anterioare? (...) În legătură cu o idee oarecare scoasă, zi de zi, în faţă de presă, repet, publicul se împarte în două tabere: cei care «sînt de această părere» şi cei care «nu sînt de această părere». Dar nici unii, nici ceilalţi, nu admit că pot să se preocupe, în acel moment, de altceva decît de chestiunea care le este, astfel, pusă şi impusă. Doar cîteva spirite sălbatice, străine, sub clopotul lor de scafandru, în tumultul oceanului social în mijlocul căruia se află scufundate, meditează ici şi colo asupra unor probleme bizare, lipsite absolut de orice actualitate. Aceştia sînt inventatorii de mîine."