Când copilul se opri în fața vitrinei luminoase și începu să-i scuture mâna, îi dădu în gând că n-ar fi trebuit să-i cumpere tot ce îi lipsise ei. Haaai mami că e la reducere. O păpușă pentru Ana. Ai deja 8 opt păpuși și nici nu te joci cu ele. O răsfățase și acum simțea că eșuase. Fiică-sa nu va înțelege vreodată valoarea a ceea ce avea. Stai să-ți ziiic, reîncepu vocea subțire negocierea. Ana, nu mai insista. Te rooog. Nu Ana eu. Colega mea Anușka. Ea nu mai are niciuna. Pe-ale ei i le-au bombardat in Ucraina.
Julia Sandu
Fiind catolică, nu ca tata, ortodox nepracticant, picat direct la subsol beat și mort din patul amantei, trebuie să trec purgatoriu. Acolo îmi văd fișa personală cu punctajul 0 la bune, multe nasoale, la Păcate am bifate șapte capitale. Îi pasez 100 Euro în plic tipului de la poartă, care scobind strungăreața cu tridentul, mi-a așezat sufletul pe talerele balanței și cu un deget vârât sub unul, primesc un post călduț in departamentul Trândăviei să mă ocup cu facturile de smoală. Banul e ochiul dracului, zicea tata.
Vlad Nastea
Culmea: eram chiar la Sibiu, doi ochi de o culoare ireală mă priveau pe lângă Balanța metalică și adăugau felie după felie de parizer. Pe un taler. Fics paișpe lei mai am, i-am spus, dar na ăia treizeci de ani de atunci și până acum, ia teancul ăsta de scrisori, poate echilibrăm cumva. Nem tudom, a surâs Gabi (la mulți ani), cu vocea aia puțin răgușită care mă băga în boală. Bine, fie. Am plusat cu fotografia decolorată de la Tușnad Băi. Ea a retras două felii de parizer, eu am mai adăugat plumbul turtit. Chit.
