06.01.2024
Editura Presa Universitară Clujeană
Ana Maria Narti, critic de teatru și film, scriitoare, dramaturg și consilier artistic (n. 11.02.1936, București). În 1970, a obținut azil politic în Suedia; din 2007, se stabilește în orașul de pescari Port Vendres, la Sud de Perpignan. A absolvit Institutul de Teatru și Film I.L. Caragiale, specializarea Teatrologie - Filmologie (1958), și Stockholms Universitet, specializarea Teater-Filmhistoria (1974). Colaborează cu Radu Penciulescu în organizarea și realizarea unor cursuri de pedagogie a actorilor, în diferite școli independente de la Stockholm (1971 - 1977); susține cursuri de analiză a textelor clasice și de istorie a culturii, la Dramatiska Institutet și Danshögskolan, Stockholm (1977 - 1992). În calitate de critic de teatru și film, a colaborat (între 1958 și 1970) cu revistele Contemporanul și Teatrul, respectiv cu revistele Chaplin și ARTES (din 1973 până în 1999). Între 1966 și 1970, a fost dramaturg și consilier artistic la Teatrul Bulandra, iar între 1968 și 1977 a colaborat cu Andrei Șerban, la Teatrul Bulandra, în Franța și în New York, la La MaMa Experimental Theatre, ocupându-se cu documentarea și analiza de text pentru spectacolele Trilogia greacă, Cum vă place și A douăsprezecea noapte. Printre volumele publicate de-a lungul timpului se numără monografia Eisenstein (1964), Caiete documentare Moartea lui Danton, Iulius Cezar, Macbeth, Teatrul Bulandra (1967 / 1968), Medeea lui Andrei Șerban (2007), Shakespeare, textul ca partitură de joc (2012), Anatomia jocului tragic (2017) și Țară pierdută? (2020). Deputată în parlamentul suedez (Sveriges Riksdag) pentru Partidul Liberal (1999 - 2006); din 2018, blog în limba suedeză, privind situația politică din Suedia (adresa: www.anamaria-narti.over-blog.com).

Liviu Malița: Dramaturgia românească din perioada comunistă este, după 1989, puțin prezentă în repertoriile teatrelor. Care credeți că sunt explicațiile?
Ana Maria Narti: De ce nu se joacă textele perioadei comuniste? Cred că românii sunt foarte obosiți de toate zbuciumurile politice prin care au fost siliți să treacă. Cred că cei mai mulți vor să uite. Or, dramaturgia moștenită este impregnată de fapte, gesturi, atitudini, reacții formate de un timp de groază. Oamenii de teatru le întorc spatele, deși unele piese ar merita să fie recitite și poate și jucate ca mărturii, documente ale unor situații în același timp tragice și absurde.

L.M.: Puteți avansa titluri de piese din perioada 1948 - 1989 pe care le considerați necontaminate de ideologia / propaganda comunistă?
A.M.N.: Două piese revin în memorie: Citadela sfărîmată de Horia Lovinescu și Proștii sub clar de lună de Teodor Mazilu: prima pentru că a reușit să evoce o experiență crucială pentru România - seducția ideologică de mase realizată de Nae Ionescu -, a doua pentru că a dat trup monumentalei prostii care impregna limbajul voit declamatoriu și acțiunile bombastice ale erei de aur.

L.M.: Ce autori din această dramaturgie continuă să vă rețină atenția? De ce?
A.M.N.: Multe nume au rămas pentru mine doar în chip de amintiri fără substanță - Baranga, Everac, Mirodan.

L.M.: Ce piese considerați că au un potențial scenic inclusiv astăzi?
A.M.N.: Aș dori să recitesc unele texte numai pentru a reconstitui mentalitatea pe care voia să o impună partidul comunist. Aș reciti cu curiozitate Minerii lui Davidoglu - cred? - pentru că în ea apare fugar un așa-zis bandit, un partizan anticomunist. Ar fi interesant de studiat cum voia partidul să înfățișeze - chiar fugar - un fapt altfel ținut secret cu încăpățânare.

O ultimă precizare: am părăsit România în mai 1970, o mare parte din viața culturală a primei mele patrii a rămas necunoscută pentru mine. Patruzeci și cinci de ani suedezi au împins în umbră experiențele românești. Răspunsurile mele la această anchetă pot fi numai fragmentare.

*
Acest text face parte din volumul Să nu privești înapoi. Comunism, dramaturgie, societate, apărut în anul 2022 la Editura Presa Universitară Clujeană, volum care poate fi achiziționat de la libraria.ubbcluj.ro/produs/sa-nu-privesti-inapoi/.

Să nu privești înapoi. Comunism, dramaturgie, societate
(volum coordonat de Liviu Malița)

0 comentarii

Publicitate

Sus