Totuși e momentul să aflu dacă am așezat cum trebuie lucrurile în sufletul meu sau dacă doar le-am înghesuit haotic și am închis ușa peste ele. Așa că arunc o privire în urmă.
2023
21 ianuarie: La mulți ani mie! Sunt singură la mare pentru că prietena care mi-a promis că mă însoțește s-a răzgândit pe ultima sută de metri.
12 februarie: Jocuri în curtea din spate - Teatrul de Stat Constanța. Plec singură într-acolo și mă întorc cu mașina plină. Descopăr patru oameni fantastici. Se compensează singurătatea de luna trecută.
3 martie: Radio. Îi iau interviu scriitorului meu preferat și simt că o să explodez de atâta fericire.
12 martie: Universuri paralele - Teatrul de Stat Constanța. Universul meu se intersectează și el cu un altul paralel.
14 aprilie: Zărnești. Totul e nou în viața mea și e nespus de plăcut. În schimb, nu sunt chiar convinsă că cei de la hotel știu ce e ăla un baldachin. Dar e în regulă, îmi place și perdeluța asta lată de 30 de cm.
22 aprilie: 8 tați - Teatrul de Stat Constanța. În ciuda prognozei, am prins vreme bună. Cineva sus mă iubește și observ asta în mai toate aspectele vieții mele.
1 mai: Răbdare, atenție și blândețe. A iubi înseamnă a (te) dărui.
6 mai: Meciul de comedie - Teatrul de Stat Constanța. Încep să mă obișnuiesc cu schimbările din viața mea și îmi place tot ce trăiesc.
11 mai: Rossini și povestea lui Wilhelm Tell - Odeon. E un spectacol pentru copii, dar îmi place. Mă simt motivată să citesc biografia lui Rossini, o carte care zăcea de ceva timp prin biblioteca mea.
21 mai: Seaside Stories - Teatrul de Stat Constanța. A treia oară. Descopăr noi înțelesuri pentru sufletul meu. Aș merge de încă 100 de ori.
25 mai: Concert - Filarmonica Paul Constantinescu, Ploiești. Mi-e bine, dar îmi e și dor de perioada în care cântam aici.
1 iunie: Matinal. Am pornit pe un drum profesional nou și am o grămadă de întrebări. Cum o să mă înțeleg cu colegii? Sunt cu adevărat capabilă să fiu producător? Dacă șefii s-au înșelat în privința mea? Cum o să suport să mă trezesc în fiecare zi la 5 dimineața?
1 iulie: Iași, orașul meu preferat. Mă plimb haihui câteva ore și mă aleg cu un bronz de tractorist, dar și cu un zâmbet până dincolo de urechi.
12 iulie: Prima plajă în 2023. Habar nu am că e și ultima.
17 iulie: Cel mai greu e să renunț. A doua zi adorm cu telefonul în mână, sperând că o să sune. Dar nu mai sună.
22 iulie: Antonín Dvořák - Misa în Re major. Viața se simte diferit. Nici nu-mi place, nici nu-mi displace. Mă readaptez.
31 iulie: Figurație lungmetraj. Probabil top 3 cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat. Aici o cunosc pe D și se strecoară brusc printre cei mai dragi oameni din viața mea.
5 august: Lupt cu frica. Încep să iau de lecții de înot, iar asta îmi ocupă aproape toată luna. Chiar dacă acum nu cred, o să reușesc curând să înot singură în bazinul mare și să fac scufundări.
18 septembrie: Buluc. Încep să particip la un curs de dezvoltare personală prin tehnici teatrale. Încadrez și ziua de azi tot în top 3 cele mai importante.
10 octombrie: 10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia - Teatrul de Stat Constanța. Mă bucur să o revăd pe C și mă bucur să fiu din nou aici. Se simte diferit, deși totul e la fel. Poate eu sunt schimbată.
20 octombrie: Martiri - Metropolis. Dau nas în nas cu trecutul. Constat că intuiția mea funcționează incredibil de bine și mă doare. N-a fost să fie.
21 octombrie: Linia solară - Teatrul Act. Îmi revăd actorul preferat pe scenă. Simt spectacolul până în măduva oaselor, dar nu știu dacă o să înțeleg vreodată de ce.
29 octombrie: Concert - Sala Radio. Cânt și eu. Mi-a fost foarte dor scenă și de repetiții. Seara de dinainte are o oră în plus și o iau ca pe un semn să mai studiez puțin.
1 noiembrie: Opera Halloween - Opera Națională București. Soliștii și actorii se plimbă pe lângă mine, unii mă privesc în ochi de la 5-10 cm distanță, mă trag de mână prin Operă. Sunt tare încântată! Revăd doi prieteni vechi printre soliști.
3 noiembrie: Un moment plănuit de vreo câteva luni încoace: mă reapuc de canto. N-am mai făcut asta din liceu și se simte. Însă îmi place mult noua mea profesoară. Încep să-mi rezolv problemele vocale.
11 noiembrie: Peer Gynt și Carmina Burana - Opera Națională București. Sunt recunoscătoare pentru prietenia cu D, am învățat multe de la ea (și) azi. În rest, afară plouă îngrozitor, iar eu sper să se schimbe vremea până peste o săptămână.
18 noiembrie: La Traviata - Opera Națională București. Plouă și azi. Ca niciodată până acum, simt că tot Cerul a complotat ca să mă aducă aici și nu înțeleg de ce nu ar fi putut face și acest mic efort de a-mi da vreme bună. Până la finalul spectacolului se oprește ploaia și înțeleg. Azi am cunoscut liniștea. Așa trebuia să fie.
17 decembrie: Concert de Crăciun - Sala Radio. Cânt din nou. Mă bucur de fiecare moment petrecut la repetiții, în culise și pe scenă. Sunt epuizată, dar nu simt. Îmi place prea tare tot ce mi se întâmplă.
Recitesc ce am scris până acum. Cred că e suficient. E chiar prea mult, deși tot am mai omis câteva evenimente. Constat că descrierile sunt din ce în ce mai lungi pe măsură ce mă apropii de prezent, semn că celelalte sunt deja subiecte închise, răni vindecate sau lecții învățate. Unele mi se par atât de îndepărtate încât nu-mi vine să cred că le-am trăit eu, par un vis febril. Dar adevărul e că în 2023 chiar am trăit! Nu am supraviețuit. Am trăit din plin! Și e cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla!
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 15 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)