Am început anul 2023 cu Nunta lui Figaro la Opera din Lyon. Un proiect nu foarte ușor, cu o echipa nu foarte prietenoasă, o muzică însă sublimă, cu interpretări care îți fac pielea de găină. O (re)întâlnire creativă cu scenograful Cosmin Florea. Un spectacol însă profund impactat de protestele împotriva legii pensiei din Franța, ceea ce a făcut ca nici măcar premieră să nu aibă loc cum era prevăzută, cu multe reprezentații anulate. But Lyon still stay in my heart.
A urmat proiectul de la Sfântu Gheorghe, La Ronde, pe textul briliant al lui Yann. Și cred că a fost highlight-ul meu pe 2023 (următoarea reprezentație pe 27 ianuarie 2024). O echipa fabuloasă, un sentiment de acasă, o atmosferă de lucru ideală, două luni de bucurie atât la scenă cât și în afara timpului de lucru. Câte zâmbete, câte întâlniri marcante, câte momente de preaplin. Tare vă mulțumesc, minunaților și minunatelor! Abia aștept noul proiect împreună!
Apoi Am avut o livadă la Odeon. Proiect care a demarat greu. Întârziat. Amânat. Reprogramat. Însă mult așteptat. De mine, și de ceilalți, cred;) (următoarea reprezentație pe 14 ianuarie 2024). În primul rând Yann a fost zeu! A reușit în ciuda timpului mai degrabă inexistent să scrie o capodoperă! Pentru niște actori și actrițe de senzație! Și Cehov. Pe care îl voiam altfel. Și așa a și ieșit. Visceral, tandru, cu multe lacrimi.
A venit vara cu Interior zero. Ce greu! Ce mult! Ce complex! Dar ce tare ador acum acest film! Atâția oameni faini, atâtea zile și nopți de motor, acțiune, stop, pe repeat. Atâtea mici plăceri artistice, complicități cu ai mei colaboratori, descoperiri cinematografice. O distribuție impecabilă! Aia pe care o visezi. Și devine realitate
A fost pe urmă Libertate? la Timișoara. Și ce proiect necesar. Câtă revoltă, câtă luptă, cât curaj. Bravo Yann, Ovidiu, Bogdan, Andre, Diana! E acel moment din an când am simțit că nu e totul inutil, în viață, pe scenă, în film, pe fațada Palatului Culturii, că nu mi-e frică, că sunt mai puțin singur, că sunt mândru once again fiindcă sunt gay (da, eu sunt una din acele persoane care scrie public despre orientare sexuală, pentru că e un act politic).
Am avut în toamnă Corespondențe, cu 28 de studenți. Începusem în martie, apoi în mai, și am terminat în noiembrie (următoarea reprezentație pe 14 ianuarie 2024, la Teatrul Metropolis). Copleșitoare energia lor! Tinerețea, curiozitatea, vulnerabilitatea... nu tocmai ușor de gestionat. Dar ce a însemnat pentru ei și ele, pentru noi, este unic! Manifestul unei generații, româno-franceze, europene (deși acest termen azi sună perimat)
Și au mai fost Heineken mov, Prețul aurului, Itinerarii, Băiatul văduvă, Câmp de maci, Pescărușul (următoare reprezentații pe 20 și 21 ianuarie 2024, la TNB), Dovedește... și lista e lungă.
Iar printre altele, am devenit cavaler al artelor și literelor în Franța și asta m-a onorat și bucurat, deoarece mă simt un pic mai integrat în spațiul cultural francez și pare că tot ce fac nu e în zadar (alint;)
Și am avut cursuri la Master 2 Actorie la UNATC. Unii studenți au fost uluiți de întâlnirea cu mine, alții dezamăgiți... îmi pare rău că lipsa de timp, de spații, nu au ajutat pentru a crea condițiile propice astfel că fiecare dintre voi să se împlinească așa cum și-ar fi dorit... Cât despre UNATC, deși se întâmplă multe lucruri bune, trebuie neapărat făcut ceva pentru ca tipul de comportament abuziv să dispară definitiv din «metodă». Avem nevoie de un învățământ responsabil într-un cadru de lucru sigur și protector
Ce îmi rămâne din 2023 e lupta. Lupta mea, cu mine, cu instituțiile, cu sistemul, cu producția, cu preconcepțiile, cu mentalitatea conservatoare, cu închistarea în tipare prestabilite. Pentru anul care vine cred că e urgent să se schimbe situația teatrelor din capitală, unele interimate sunt abjecte, altele nu pot avea o viziune à la longue dacă nu știu pentru cât timp vor fi pe acel post. E nevoie de proiecte curajoase! Fără regizori abuzatori în repertoriile teatrelor! Fără spectacole în care să existe în conținutul lor orice formă de rasism, homofobie, discriminare de orice tip.
Războaiele sper să se fi terminat înainte de 2024, avem nevoie de solidaritate ca de aer! Nu trebuie să lăsăm extrema dreaptă să pună stăpânire pe clasa politică! Vin alegerile în noul an și trebuie să nu lăsăm că lucrurile să o ia razna de tot.
Pentru anul care se încheie, Mersi Yann, Velica, Marius, și tuturor celor cu am colaborat! Și tuturor artiștilor/artistelor care m-au inspirat: Lucky Love, Sabine Weiss, Nina Simone, Fassbinder, Edouard Louis...
Nu pun diacritice la această postare. Nu pentru că nu îmi pasă, ci pentru că ăsta e un mesaj spontan, telefonul meu nu are opțiunea potrivită sau eu nu mă pricep deloc, dar știu că dacă mă apuc să corectez, o să încep să schimb totul (că mă cunosc de la repetiții) și nu mai are haz (doar la repetiții). - dar mulțumesc LiterNet că ai pus tu diacritice:)
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 25 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)