Prima ninsoare din 2023 m-a luat prin surprindere și mi-a dat un sentiment de libertate, exact ca atunci când eram copil. Poate și o ușoară melancolie m-a cuprins. Fulgii de zăpadă întotdeauna își găsesc locul indiferent unde cad și dacă ne uităm mai bine: erau deja acolo când a apărut lumea. Fiecare cu forma lui unică, în stare primordială, fără început, fără sfârșit. Mici frânturi din Dumnezeire. Dacă le punem cap la cap putem zări mâinile Lui care ne iau în brațe - o îmbrățișare cutremurătoare de fiecare dată când ninge. De-ar ninge mai des.
Am împodobit pomul de Crăciun pe 30 noiembrie. Până acum doi ani îl făceam cu două zile înaintea Crăciunului - fiind brad natural - și aproape niciodată nu apucam să mă bucur de el așa cum ar fi trebuit (sau cum gândeam eu că ar trebui). Anul acesta am reușit să întâmpin sărbătorile cu acea bucurie și mulțumire sufletească. Chiar și colecția de globuri s-a îmbogățit cu modele din sticlă și câteva cu fundă. Decorațiunile din casă au rămas aceleași: o parte le am de câțiva ani, iar altele de când eram mică. Împodobirea bradului a fost un obicei în familia mea încă de când m-am născut, o constantă care mi s-a înrădăcinat puternic în suflet, o sărbătoare în sine.
2023 nu a însemnat numai zâmbet și culoare. Nu vreau să intru în detalii specifice pentru că nu acesta este scopul acestor rânduri, dar au fost și lacrimi. Începusem să le număr până când am pierdut șirul și repetam același număr în fiecare zi, cu speranța că va sosi mai repede momentul să trag linia și că voi avea o cantitate nici prea mică, nici prea mare. Însă nu s-a întâmplat așa.
Abia de câteva zile îmi simt inima mai ușoară, deși durerea nu a dispărut, doar s-a ascuns după un paravan care o blochează să sape mai adânc de suflet. Ce se află oare dincolo de suflet? Nu știu. Ce știu sigur este că a existat o împăcare stângace, șubredă și un răspuns la întrebarea de ce? Întrebare pe care eu am pus-o și la care tot eu am răspuns, însă pentru mine a fost de ajuns să înțeleg. Câteodată un dialog te poate îndepărta mai repede, poate distruge tot ce era construit până în acel moment. Și de fapt, cu un dialog a început. Acum e bine că s-a terminat cu o împăcare, fie ea și stângace, iar restul s-a derulat în tăcere.
O carte care mi-a fost punct de sprijin în 2023 este Căderea din timp scrisă de David Grossman. Este o carte scurtă, însă profundă, construită pe mai multe voci, ca o piesă de teatru. Subliniază dramatic încercarea oamenilor de a găsi un antidot împotriva durerii, ca mai apoi vindecarea să fie dată din mână în mână de la personaj la personaj, până când individualizarea durerii se pierde și devine un personaj colectiv.
Un an cu un început firav în toată lumea și cu un sfârșit în forma semnului de întrebare. Dar, poate suntem prinși prea mult între trecut și viitor. Poate de aceea începutul ni se pare nesigur și sfârșitul ne sperie. Ar trebui să trăim mai mult în prezent. Clipa. Cât clipim întreg universul se mărește. Cu fiecare moment mai mult. Aceasta este una dintre cele mai frumoase cercetări în continuă desfășurare.
Ultima zi din an: Cum poate un nou început să încapă într-o singură secundă?
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 15 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)