aninînd de un nor

doar vocea ta mă poate ridica atît de
lin într-un cer din spumă de lapte și totuși senin
un cielo macchiato cum i-ai spune chiar tu
cu mult umor din spatele tejghelei cu acel espressor
la care lucrezi atît de discretă
și niciodată cochetă purtînd niște blugi deșirați
rupți deasupra genunchilor și poate chiar
deraiați de pe cele două șine ale făpturii tale
de pe picioare care-ți sînt foarte lungi
și chiar mai din gît decît urletul cel mai acut
și mai pînă-n pămînt decît prosternarea
sfîntului cel mai sfînt

iar cînd mă ridici simt
că m-anini de un nor din care nu-mi pot refuza
plăcerea să zbor și uit
de acest acum și aici țepos ca spinarea unui arici
uit chiar și de-acel acolo și-atunci pe care-l urcasem
pe brînci ca s-ajung pînă la tine neavînd vreun alt ordin
de mărime pentru tot ce se-nalță frumos doar dintr-un joc
de piele carne și os dar și pentru a-mi lipi
în fine timpanul
tot anul tot anul
de pîntecul vocii tale și de cîntecul
ochilor tăi cu-aromă de migdale

(în perioada 1 ianuarie - 31 martie 2024, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)