Iubesc insulele. Îmi dau pace și libertate. Poate pentru faptul că sunt despărțite de ape?
Am ajuns pe una necunoscută mie. Și deșertică. Nu mi-am imaginat câtă bucurie o să-mi aducă. Fuerteventura este bucată ruptă din Africa. Are plaje unice și întinderi nesfârșite. Cele mai azurii si transparente ape. Nisip multicolor, unul chiar în formă de popcorn. Insula vântului, a veverițelor cerșetoare și jucăușe și a caprelor fericite. Au o libertate totală. Insula lui Unamuno, care pare mai degrabă o bucată de Marte, este în esență o insulă foarte vie.
Din arhipelagul canar am poposit în cel balear. Menorca este o poezie. Cale nesfârșite, ascunse, turcoaz celestu. Mahou este un port impunător, iar Ciudadella o fortăreață romantică. Nu ai cum să nu te îndrăgostești de asemenea locuri!
Toamnele îmi lipsesc de mulți ani. Atunci le caut. Am început să le iubesc ploile nesfârșite, ruginiul curat și să mă bucur mergând fericită prin picurii ei purificatori.
Belfast este un oraș contrastant. Toamna lui e mirifică. Castelele Irlandei în contrastul verdelui nesfârșit, coastele gigantice și unice, veselia localnicilor este energie pură.
Apoi emoțiile locului unde s-a construit Titanicul, poveștile găsite și cusute la fața locului, muzeul dedicat lui și pașii pe puntea Nomadicului - micul supraviețuitor, vorbește de un alt timp.
Legende și iubiri, obiecte de muzeu și corespondența unei alte epoci, scrise cu litere caligrafice și stilou cu cerneală, sunt mărturiile unui timp trecut, care încă dăinuie.
În Milano pe lângă firmele de modă, Dom, Galerii celebre, faimoasa Scala, biserici din oseminte, pare "conservat" spiritul lui Mussolini. Din monumentala gară milaneză până în bulevardele nesfârșite și clădirile terne și vechi. Este un oraș contrastant. Lux și opulență.
Bergamo este o bijuterie pe care trebuie să o descoperi la pas. Din orașul de sus până în centrul nou.
Lago di Como cu peisajul lui alpin, Lugano elvețian dar cu esență italiană.
Îmi place să ascult oamenii, în gări, muzee, autobuze, colțuri de stradă. Mulți mi se destăinuie ca într-o confesiune anonimă. Ei se eliberează iar eu mă umplu de povești.
Am scris o poveste, da. Că nu am liste cu dorințe, iar anii nu-i număr pe zile, ci pe senzații.
Mă bucur de o rază de soare, la fel de mult ca de un loc nou.
Iar o felie de pâine făcută de mâinile mele și împărțită cu cei care primesc cu iubire, pentru mine este adevărata fericire.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 31 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)