Anul începe minunat, pe malul mării, alături de oameni bucuroși și plini de viață. Italia va rămâne tărâmul meu preferat iar în sudul ei mi-ar plăcea să îmi petrec anii senectuții.
Vis de Februarie
Sunt pe un culoar cu pereții vopsiți într-un alb intens. Înaintez greu, pe jos e apă murdară, plină de mormoloci și alge. Un copil blond, cu ochelari de soare, îmi apare în față. Probabil a ieșit dintr-o nișă ascunsă în perete. Zâmbește și își dă ochelarii jos. În loc de ochi, are două găvane, acoperite cu două monede de aur. Le scoate și mi le întinde, împreună cu o bărcuță mică, din hârtie creponată. Râde gros și dispare brusc. Mă trezesc cu un gust de metal în gură.
Vis de Martie
Găsesc un text, îl citesc și mă hotărăsc brusc să-l fac. E despre un cuplu care și-a pierdut singurul copil într-un accident de mașină. Îmi aleg actorii și le dau telefon. Îi cunosc doar din vedere, nu ne-am întâlnit niciodată la lucru. Am emoții, nu știu cum vor funcționa lucrurile, știu doar că sunt actori foarte buni și nu vreau să-i dezamăgesc.
Vis de Aprilie
Repet deja de o lună la Otravă și lucrurile se leagă excelent. Întâlnesc doi actori minunați, super profesioniști și care, "rara avis", și-au păstrat bucuria și prospețimea. Sunt extrem de bucuros, deși n-am niciun ban de producție. Nu-i nimic, am mai trecut prin asta, o să fie bine.
Vis de Mai
Anunțăm premiera. E bine. Am reușit să fac un spațiu scenic super decent, actorii sunt minunați. Caut finanțare, măcar să-i pot plăti pentru repetiții (fotografii de Dinu Lazăr aici). Dau mail-uri random, nu-mi răspunde nimeni, într-o zi le scriu celor de la Ambasada Olandei, că spectacol independent, că text olandez, că ne-ar prinde bine orice "bănutz", șamd. Spre surprinderea mea, răspunde o doamnă super drăguță: "da, avem un grant, puțini bani că e la final, dar aplicați". Bucurie maximă și nesperată, mă ajută A. P. să aplic, brusc avem speranța unei finanțări.
Vis de Iunie
Premiera a ieșit foarte bine, sunt bucuros și obosit. S-a întâmplat "întâlnirea" actori / text / spațiu, s-a născut un spectacol din energie pură, adunată. Împreună. Din nimic, fără bani, fără obligații, fără orgolii, fără să ne cunoaștem dinainte, "împreună" din dragoste pentru teatru. E frumos, așa simt, așa trebuie. Plec la mare, am întâlnire cu stânca mea.
Vis de Iulie
E îngrozitor de cald. Alerg și nu pot să mă opresc. Nisipul arde, marea e fierbinte. Mă sufoc și simt că mă prăbușesc. Pe plajă apar "oamenii-spoială" care râd și se agață de mine. Mă trag în jos, mă iau cu ei. Mă zbat, reușesc să mă desprind și mă trezesc. Ies pe terasă, marea își cântă valurile iar luna se uită la mine înțeleaptă. O bufniță albă se oprește din zbor și se așază pe un felinar, în dreptul meu. E ciudat, însă bine.
Vis de August
Montmartre, Rue des Martyrs, Porte Saint-Martin, Rue Norvins, Place Vendôme ,Place Saint-Michel, Lamarck-Caulaincourt, Pompidou, Abbesses, Chȃtelet, Champ de Mars, Van Gogh, Monet, Manet, Picasso, Dali, Modigliani, Cézanne, Giacometti, Rodin, Versailles și Bobigny.
Vis de Septembrie
43 de ani. Câteodată îi simt, alteori deloc. Nu știu când și cum au trecut. De multe ori am senzația că "oamenii-spoială" au să-mi dea înapoi timp. Timp pe care l-am pierdut cu ei, ascultând și păsându-mi. Poate greșesc, deși nu cred. Nu-i învinovățesc pe ei, de mine mi-e ciudă.
Vis de Octombrie
Cei mai frumoși șapte ani din viața mea și cinci ani de când suntem unul, în doi.
Vis de Noiembrie
Trenul ăsta nu are stații sau le-am ratat eu pe toate? Nu oprește, vreau să cobor și nu reușesc, ușile sunt închise, pline de gheață, alunec, cad, mă agăț de maneta semnalului de alarmă, trenul se oprește brusc, zgomot de metal și sticlă spartă. Pe culoar apare un copil blond, cu ochelari de soare. Zâmbește și îmi întinde mâna. În pumnul care se deschide e un bilet.
Îl iau, citesc: "You have killed the love-life in me"
Mă trezesc și plâng.
Vis de Decembrie
Am început să iubesc Crăciunul. Când eram copil nu aveam Crăciun. Era doar Moș Gerilă care venea la molid. Nu mi s-a părut niciodată vreo mare chestie și, de fapt, nici nu era. Era doar urât, cu bomboane cubaneze și frig. Nu-i nimic și nu e nici prea târziu. Mai am încă timp.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 31 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)