Cred că buzele puțin crăpate și brăzdate de timp, același timp de care vorbeau, au mai continuat a se mișca. Nu am mai fost atent la ce a urmat. M-am trezit cu propriile mele întrebări, temeri. Oare așa o să fie și la mine? Se vor amesteca zilele și cu greu o să mai fac diferența între ieri și azi? O să ajung să mă întreb în fiecare duminică, sau la final de concediu, cum a trecut tot timpul asta? De ce a trecut așa repede? Ce am făcut?
Unele zile sunt identice cu altele. Ajung la patruzeci de ani, am intrat pe anul schimbării. Uneori am impresia că tot ce fac este în fapt o refacere a unor zile precedente. Nu știu nici să spun dacă sunt cu aceleași trăiri.
Nu las să mă fure somnul până nu citesc puțin. În 2023 m-am axat pe studii de folclor (Grigore Leșe, Artur Gorovei, seria Academiei Române - Sărbători și Obiceiuri), istorie (Adrian Cioroianu, Lucian Boia) și religie. Ficțiunea a fost pe locul doi, nu am nicio explicație.
Muzica îmi însoțește ziua oriunde mă poartă pașii. De râd sau oftez se găsește o melodie să mă aline, apoi să-mi schimbe starea. Când e vreme bună sunt în grădină. Un spațiu mic într-un aglomerat oraș. După ani de muncă culeg roadele din ce în ce mai mult. Grădina este o creație în sine. Terapie și spațiu de meditație, prin muncă.
Un weekend am reușit să fug în primitoarea Malta. O insulă cu un amestec interesant de limbă engleză, gastronomie siciliană / italiană, muncitori din India. Localnici calzi, primitori, zâmbitori, orașe curate, transport de înaltă calitate, o țară care a știut să supraviețuiască prin istețimea de a se adapta, de a căuta soluții, de a accepta compromisuri și într-un final a exista și prospera. Malta, locul întâlnirii fierbinți (la numai două zile după căderea zidului Berlinului în 1989) a doi președinți ce au schimbat soarta Europei. Micuța țară, ce și-a dobândit independența în urma negocierilor, reușește să atragă turiști din toată lumea, prin peisaje de o frumusețe răpitoare.
Ca într-un vechi ritual, am dezgropat o destinație unde n-am mai fost de șapte ani. Vacanța în Belgia a rupt în două o perioadă de muncă intensă, întinsă pe trei luni. Dacă prima dată am văzut Brugge și Bruxelles la început de primăvară, de această dată târgurile de Crăciun au fost principala atracție. Aglomerat și supraevaluat. Brugge a rămas același oraș curat, primitor, liniștit. Casele ce te duc cu gândul la o altă epocă, erau împodobite de sărbătoare. Aglomerat, ca orice atracție turistică, dar bine pregătit să primească și să servească gusturile fiecăruia. Mâncare bună, suveniruri pe alese, divertisment variat, vin fiert și bineînțeles cartofi prăjiți care mai de care mai originali. Ce mi-a plăcut a fost uniformitatea unei arii centrale (vastă ca suprafață, inclusă în patrimoniul mondial UNESCO), care avea pe fiecare stradă aceeași muzică liniștitoare de sărbătoare. Parcă și lumea zâmbea mai mult, mai relaxat. Parcările erau pline de biciclete, iar mașinile abia se zăreau. Transportul spre centrul orașului era asigurat gratuit de două autobuze. Se putea respira în oraș, iar aerul era dulce. Poate de la vinul fiert, poate de la ciocolată...
Bruxelles, la fel cum l-am lăsat. Zone centrale curate, periferii murdare. Restaurante pline, piețe sub poduri, costume și pălării, oameni dormind pe cartoane lângă magazine. Târgul de Crăciun, mai întins și mai pompos decât cel vecin, dar și mai plin de kitsch, care se vindea ce e drept destul de bine. De sărbători oricine bagă mâna în buzunar. Dacă are buzunar.
Dar Bruxelles are în sânul său mulți oameni minunați. Un suflet drag mi-a trecut pragul între sărbătorile de iarnă. După mai bine de zece ani de când nu ne-am văzut (mesajele virtuale nu se iau în calcul) inima a tresărit când am strâns la piept o altă inimă ce a bătut odată cu mine la Teatrul Studențesc Ludic din Iași. Dar timpul cel nemilos nu ne-a dat dezlegare în a ne bucura mai mult de prezența celuilalt. În scurtele ore avute am reușit să adunăm amintiri ce ne vor bucura până la următoarea revedere. Poveștile spuse, în dulce grai moldovenesc, ne-au dus cu gândul acasă.
La mine în bătătură am fost la început de primăvară. Doar mama...
Ograda a fost plină pentru scurtă vreme, apoi... doar mama. Și-a petrecut un an învățând să trăiască singură. Ea se bucură de noi, de ce facem. Rugăciunile ei țin zilele noastre line.
Mama... Îi sclipeau ochii când a ținut în mână cartea magică a nucului, ce a văzut lumina tiparului în anul ce a trecut. Deși este în engleză, mama, fără a cunoaște limba engleză, sorbea din priviri fiecare pagină.
Mama...
Anul dat pe spate a adus, după șase ani, o schimbare în viața mea profesională. Nu am părăsit entitatea la care lucrez, doar departamentul. Nu am funcționat niciodată după mentalitatea "nu lăsa locul de muncă, nu știi la ce te duci! De bine, de rău, acum știi ce faci, ai vechime!!! (....)". Eu caut să mă perfecționez, să-mi fie bine, să am timp de mine. În egală măsură mă feresc să devin un "dinozaur". În opinia mea "dinozaurii" sunt acele persoane care după ce ating zece ani (sau îi depășesc) la locul de muncă, nu mai sunt capabile să se adapteze la nou, să accepte idei, să se perfecționeze. Schimbarea făcută în bine mi-a adus liniștea după care tânjeam. Am timp pentru cei dragi, plimbări, lecturi, filme, vizite, petreceri, prieteni, gătit. Am timp și am vreme pentru mine. Să închid ochii și să visez în plină zi.
Deschid ochii. Numai mâine nu-i poimâine și împlinesc patruzeci de ani. Timpul se scurge repede și ca să nu pierd nimic, am să-mi notez pașii de peste an. Să nu cred după ce am să împlinesc șaizeci de ani că mă culc într-o bulă a ceasurilor care se repetă și nu se schimbă. Nimic nu este la fel, totul se schimbă, iar eu vreau să-mi amintesc fiecare schimbare. Iac-așa , să pot spune că n-am trăit în zadar!!!
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 15 februarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)