Stau pe marginea din beton și mă uit printre lacrimi cum sutele de tineri se distrează la petrecerea dintre ani pe străzile populate și luminate. Mă gândesc că rău am făcut când i-am deschis laptopul și i-am cotrobăit prin fișiere, găsindu-i jurnalul. Nu pot trăi știind că nu-i plac femeile. De aceea am ales această cale. Îl iubesc prea mult. Fiind o fire melancolică n-aș rezista să nu fac acest gest necugetat. Așa că-n 5, 4, 3 împing scaunul de care el e legat în uralele de la mulți ani de jos.
Monica Ciurea
Îmi privesc tatăl. Un omuleț adus de spate și slab. Curăță cu mișcări lente cartofi. După 80 nu-și mai dorește nimic. Lângă el, nepotul lui. Îi curăță cu gesturi repezi smartphone-ul de spamuri și notificări. Peste 80. Tataie, tu n-ai șters niciodată spamurile astea din telefon? Ai aici un folder. Ce e aia oldăr? Doi ochi îngălbeniți și opaci îl privesc pe nepot. Bătrân, tataie, mai bătrân. Eu zic de folder. Fișierul. Trebuie upgradat. Continui să îmi privesc tatăl. El e new older. Nepotul e new folder.
Gheorghiță Mircea
Anul asta am un nou prieten în listă. În rândul prietenilor mei intri greu și intuiția, de fapt altceva, nu spun acum ce, îmi spunea că sunt în fața unei provocări. Am acceptat cererea. Dar am rămas atent la comportamentul noii prietenii cu nume de femeie. Încet, observ orele și numărul de postări, tematica acestora și îmi dau seama că sunt în fața unui robot dotat cu A.I. Învățase și căuta să o plac. Își căuta loc în lumea mea. Asta o crezi tu, creatură. Râd și-i urmăresc postările, încercările ei perverse.
