Da, mami, sunt bine, mi-am găsit unde să stau, am început ieri și jobul. Și tu acuma, obositor, dacă ar fi de lucru de la 8 la 4 n-ar angaja adunați de pe drumuri ca mine fără pregătire. E bine, cum să fie, țipă la noi un supervizor dacă ne mocăim și n-avem voie apă în depozit. Mm, că e cald? Da, a leșinat ieri o fată la colectare comenzi, urcase sub acoperișul de tablă. Dar eu sunt mai rezistent așa. Hai că nu mai pot să stau, au rămas ăștia fără cutii și cârâie șeful că where is our new folder.
Monica Aldea
Semănau mult. La școală împărțeau aceeași bancă. Dinu Valentin și Dina Valentina. Măi, voi sunteți frați, mai glumea câte un profesor. Drumurile li s-au despărțit apoi. Viața i-a aruncat pe continente diferite. Doi IT-iși renumiți. Au păstrat legătura profesional. Internetul a scurtat distanțele și le-a făcut inimile să bată în ritm asemănător. După 20 de ani reveneau în țară. Ìn dimineața plecării, pe Applewatch-ul ei apăru un mail scurt. Hai să deschidem un new folder împreună. Tu alegi biserica, eu restaurantul.
George Dometi
Ușa se trânti în urma lui, se așeză la birou, deschise calculatorul și apasă Ctrl+Shift+N. Denumire Book of Answers. Apoi un program sofisticat de prezicere a lucrurilor începu să ruleze. Întreaga lui viață pendula între da-urile și nu-urile la care BoA, programul, răspundea cu o precizie incredibilă la întrebările de genul, Să mănânc vegan?, Să merg la poligon, să mă răzbun pe colegii care își bat joc de mine, zicându-mi Schilodu', Muk, Orfanu'? Să merg la școală cu arma și să-i fac să regrete?
